Gestiunea Riscului de Credit in Activitatea Bancara pe Exemplul Unicredit Tiriac Bank Bacau

Imagine preview
(9/10 din 3 voturi)

Acest proiect trateaza Gestiunea Riscului de Credit in Activitatea Bancara pe Exemplul Unicredit Tiriac Bank Bacau.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 108 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Sambotin Stefan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 10 puncte.

Domenii: Contabilitate, Banci

Cuprins

Introducere 5
Capitolul I. RISCUL DE CREDIT 6
1.1 Creditul – Definiţie.Importanţa economică a creditului 6
1.2 Trasaturile si functiile creditului 6
1.3 Tipuri de credite 10
1.4 Risul in creditare.Riscul în activitatea bancară 12
1.5.1 Riscul de credit 15
1.5.2 Riscul aferent particularilor şi intreprinderilor 15
1.5.3 Prevenirea riscului de credit 16
1.5.4 Masurarea riscului de credit 18
1.5.5 Gestiunea riscului de credit 20
1.6 Metodologia de analiză şi evaluare a riscului în activitatea de creditare prin metoda punctajelor 20
1.7 Sectorul bancar românesc şi riscurile asociate acestuia 25
1.8 Indici de masurare şi control a riscurilor bancare 26
Capitolul II. MANAGEMENTUL ACORDARII DE CREDITE 29
2.1 Informaţii generale pentru acordarea creditului 29
2.2.1 Garantarea creditelor 31
2.2.2 Garanţii deductibile din expunera bancii faţă de client in determinarea provizioanelor de risc in creditare 35
2.3.1 Urmarirea creditelor 37
2.3.2 Monitorizarea creditelor 38
2.3.3 Responsabilitaţile ofiterului de credit 38
2.3.4 Controlul creditelor bancare şi masuri ce pot fi luate în urma controlului 41
2.4.1 Creditele neperformante 45
2.4.2 Erori comise de catre creditor (banca – ofiterul de credit) 46
2.4.3 Identificarea creditelor neperformante 48
2.4.4 Aparitia unor situatii nefavorabile 50
2.4.5 Solutionarea creditelor neperformante 54
Capitolul III. NOUL ACORD DE LA BASEL 58
3.1 Acordul Basel II 58
3.2 Obiectivele Acordului Basel II 60
3.3 Structura Acordului Basel II 62
3.4.1 Implementarea Basel II în România 67
3.4.2 Rolul BNR in procesul supravegherii prudenţei bancare 66
3.5.1 Schimbarile aparute în sistemul bancar român odata cu implementarea Acordului Basel II 69
3.5.2 Infrastructura de piaţă – reacţie a grupului de interes la riscul operaţional 72
3.5.3 Principiile Acordului Basel 2- noi teme de strategie bancară 73
Capitolul IV. STUDIU DE CAZ 74
4.1 Scurt istoric al UniCredit Ţiriac Bank 74
4.2 Organigrama UniCredit Ţiriac Bank Bacau 74
4.3 Managementul creditarii in cadrul UniCredit Ţiriac Bank 75
4.3.1 Termeni şi definiţii la nivelul băncii 75
4.3.2 Clasificarea creditelor şi plasamentelor 76
4.3.3 Determinarea necesarului de provizioane de risc de credit 78
4.3.3 Constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit 79
4.3.5 Garanţii acceptate de banca în procesul de creditare 80
4.4 Condiţii de creditare 81
4.5 Metodologia privind evaluarea garanţiilor şi determinarea valorii juste 84
4.6 Paşii în procesul de creditare 85
4.7.1 Revizuirea creditelor acordate clienţilor personae juridice corporate 90
4.7.2 Identificarea starilor de nerambursare pentru personae juridice 92
Capitolul V.INFORMATIACĂ BANCARĂ 98
5.1. Informatica bancara 98
5.2. Principiile organizării, funcţionării şi eficienţei sisitemului informaţional bancar 99
5.3. Descrierea unei aplicaţii informatice în vederea calculării riscul de creditare 101
CONCLUZII 105
BIBLIOGRAFIE 107

Extras din document

INTRODUCERE

În ultimele două decenii, inovaţiile rapide de pe pieţele financiare şi internaţionalizarea fluxurilor financiare au modificat sectorul bancar făcandu-l aproape de nerecunoscut. Atât progresul tehnologic cât şi liberalizarea au oferit noi oportunităţi pentru bănci şi instituţiile nebancare, exercitând presiuni competitive sporite asupra acestor doua entităţi.

Profiturile asociate unor astfel de instrumente inovatoare sunt mari dar de asemenea sunt şi volatile şi, în acest fel, expun băncile la grade noi sau ridicate de risc. Corelaţia dintre diferitele tipuri de risc , atât in cadrul unei banci individuale cât şi în interiorul sistemului bnacar privit în ansamblu, s-a accentuat şi a devenit mai complexă. Internaţionalizarea şi liberalizarea au crescut posibilităţile de contagiere de la o zonă la alta cu efecte asupra sistemului bancar din întreaga lume.

Obiectivul managementului financiar este maximizarea valorii unei banci , aceasta determinandu-se în funcţie de profitabilitate şi nivelul de risc. Având în vedere că în mediul bancar riscul este inerent şi inevitabil, sarcina managementului financiar este să gestioneze riscul în aşa fel încat diferitele tipuri de risc să fie păstrate la nivele acceptabile, iar profitabilitatea să fie menţinută. În acest sens sunt necesare :

- o identificare, cuantificare si monitorizare continuă a expunerilor la risc, care solicită, in schimb, politici sănătoase, o organizare adecvată, procese eficiente, analişti cu experienţă şi sisteme informaţionale computerizate care să fie extrem de elaborate.

- capacitate de a anticipa schimbările şi de a acţiona în aşa fel încat activităţile unei bănci să poată fi structurate şi restructurate în scopul obţinerii de profit de pe urma schimbărilor, sau cel puţin al minimizării pierderilor;

- autorităţi de supraveghere care să nu recomande modul în care trebuie conduse afacerile, ci să menţină o supraveghere prudentă a băncilor, evaluând structura riscului aferent acestora şi insistând ca o valoare corespunzătoare de capital şi rezerve să fie disponibilă pentru garantarea şi apărarea solvabilităţii.

Inovaţia în sistemul bancar a făcut ca practicii tradiţionale - bazată pe constituirea de depozite şi acordarea de credite, adesea cel mai puţin profitabilă - să i se adauge noi activităţi bazate pe informaţii, care ţin cont de cerinţele de capital prudent şi care reprezintă acum sursele majore de profitabilitate ale băncilor. De exemplu tranzacţionarea pe pieţele financiare şi generarea veniturilor cu ajutorul comisioanelor, tranzacţionarea activelor bancare prin introducerea instrumentelor extrabilanţiere etc.

Capitolul I. RISCUL DE CREDIT

I.1.Creditul – Definitie. Importanţa economică a creditului

Creditul permite disponibilizarea de fonduri lichide pentru investiţii sau activităţi curente. Fondurile disponibile, constând în economii pentru diferite perioade de timp, precum şi fondurile strânse prin vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni, pot fi folosite pentru acordarea de împrumuturi întreprinderilor de stat şi particulare.

Creditul este orice angajament de plată a unei sume de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei dobânzi sau a altor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a altui drept la plata unei sume de bani.

IMPORTANŢA ECONOMICĂ A CREDITULUI

În economia de piaţă, creditul are un rol deosebit. Creditul este unul din motoarele principale ale întregului angrenaj economico-social. Utilizarea raţională a creditului sporeşte puterea productivă a capitalului şi asigură un volum mare de produse. Creditul a apărut pe baza dezvoltării producţiei de mărfuri, corelat cu dezvoltarea schimbului (vânzare pe credit).

Sub aspect economic, creditul reprezintă operaţiunea prin care o persoană fizică sau juridică (debitor) obţine fonduri sau bunuri de la altă persoană fizică sau juridică (creditor), asumându-şi obligaţia să le restituie sau să le plătească la termen/scadenţă. Creditul a apărut din necesitatea stingerii obligaţiilor dintre diferiţii agenţi economici, proces căruia moneda lichidă nu-i putea face faţă.

Fisiere in arhiva (1):

  • Gestiunea Riscului de Credit in Activitatea Bancara pe Exemplul Unicredit Tiriac Bank Bacau.doc

Alte informatii

FACULATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE SPECIALIZAREA CONTABILITATE ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE