Gestiunea Stocurilor

CONTABILITATEA STOCURILOR

Contabilitatea stocurilor

Stocurile de valori materiale şi comenzile în curs de execuţie cuprind totalitatea bunurilor şi serviciilor din cadrul unei întreprinderi,utilizate în scopul consumării lor în procesul de producţie sau pentru a fi vândute în aceeaşi stare, ori după ce au suferit o prelucrare ulterioară.

Cele mai reprezentative stocuri sunt: materiile prime, materialele consumabile, produsele finite, semifabricatele, produsele reziduale, mărfurile, ambalajele, materialele de natura obiectelor de inventar şi producţia în curs de execuţie.

• Materiile prime sunt bunuri care participă la fabricarea noilor produse. Se caracterizează prin faptul că îşi transmit direct atât valoarea, cât şi conţinutul lor material asupra acestora, căpătând o nouă formă şi o nouă destinaţie.

• Materialele consumabile sunt bunuri materiale care, fie participă direct la procesul de producţie, fie ajută procesul de fabricaţie fără a se regăsi, de regulă, în conţinutul noului produs obţinut. Exemplu: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje, alte materiale consumabile.

• Produsele finite sunt acele bunuri care au parcurs în întregime fazele procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare, putând fi depozitate în vederea vânzării.

• Semifabricatele sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi trec, în continuare, în procesul tehnologic al altei secţii sau se livrează ca atare altor întreprinderi.

• Produsele reziduale sunt bunuri care se obţin ca şi produsele finite, fără a îndeplini însă condiţiile de calitate ale produselor finite. Acestea pot fi utilizate sub forma rebuturilor, a materialelor recuperabile sau a deşeurilor.

• Mărfurile sunt bunuri pe care întreprinderea le cumpără, le stochează şi le vinde, de obicei în aceeaşi stare, fără prelucrare.

• Ambalajele sunt bunuri care servesc la ambalarea în vederea transportului şi a păstrării produselor şi mărfurilor. Ambalajele pot fi refolosibile, achiziţionate goale sau o dată cu bunurile aprovizionate şi ambalajele confecţionate de către întreprindere, în scopul utilizării sau vânzării.

• Materialele de natura obiectelor de inventar sunt bunuri care nu îndeplinesc cumulativ cele două condiţii pentru a fi considerate mijloace fixe, adică, fie au o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi mijloace fixe, indiferent de durata lor de utilizare, fie au o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor.

• Producţia în curs de execuţie cuprinde producţia care nu a parcurs toate fazele procesului de fabricaţie, prevăzute de procesul tehnologic sau căreia nu i s-a efectuat încă recepţia tehnică, fiind considerată producţie neterminată.

Stocurile de mărfuri sunt acele bunuri ( active circulante) pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării în aceeaşi stare ( fără vreo prelucrare suplimentară) sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.

În categoria stocurilor de mărfuri se cuprind şi alte categorii de active circulante materiale ( materii prime, materiale, obiecte de inventar) care şi-au schimbat destinaţia iniţială şi sunt oferite spre vânzare terţilor.

Evidenţa mărfurilor în contabilitate se realizează:

A. La cost de achiziţie – în cazul societăţilor specializate în comerţul cu ridicată;

B. La preţ de vânzare cu amănuntul – în cazul societăţilor specializate în comerţul cu amănuntul. Acesta cuprinde : costul de achiziţie, adaosul comercial şi TVA neexigibila (dacă societatea e plătitoare de TVA).

Reglementările din Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 2 Stocurile definesc stocurile astfel: Stocurile sunt active:

• deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

• în curs de producţie în vederea unei vânzării

• sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.