IAS 1 - prezentarea situațiilor financiare

Standardul Internaţional de Contabilitate

IAS 1

IAS 1 Prezentarea situațiilor financiare stabileşte cerinţele generale pentru prezentarea rapoartelor financiare anuale, prevede modele pentru structura lor, şi stabileşte cerinţele minime pentru conţinutul şi prezentarea lor.

Entităţile nu sunt obligate să utilizeze titlurile noi în situaţiile lor financiare. IAS 1 revizuit intră în vigoare începând la 1 ianuarie 2009.

IAS 1 prevede categoric că o entitate trebuie să aplice IAS 1 atunci când întocmirea şi prezentarea situaţiile financiare cu scop general, în conformitate cu IFRS. Cu alte cuvinte, situaţiile financiare, altele decât situaţiile financiare cu scop general sunt în afara domeniului de aplicare IAS 1. De exemplu, acest standard nu se aplică la structura şi conţinutul situaţiilor financiare interimare condensate (aceste situaţii financiare sunt întocmite în conformitate cu IAS 34, Raportarea financiară interimară).

În plus, cerinţele din IAS 1 se aplică în mod egal pentru toate entităţile, inclusiv celor care prezintă situaţii financiare consolidate şi celor care prezintă situaţii financiare individuale, astfel cum sunt definite în IAS 27, Situații financiare consolidate și individuale .

Însă următoarele instituţii vor aplica prevederile acestui standard, cu modificările precizate în alte Standarde specifice:

• întreprinderile non-profit din sectorul privat, public sau guvernamentale;

• băncile şi societăţile de asigurări (IAS 30 Informaţii prezentate în situaţiile financiare ale băncilor şi ale altor instituţii financiare similare);

• entităţile care nu deţin capital aşa cum sunt ele definite în IAS 32 Financial Instruments: Disclosure and Presentation (de ex. fondurile de investiţii) .

Capitolul 1 – Situaţii financiare anuale – sursă de informaţii în analiza financiară

Reprezentând elementul cel mai de bază din ansamblul sistemului informaţional al unei entităţi economice, contabilitatea, furnizor principal de informaţii atât publice, cât şi confidenţiale, necesare managementului intern al întreprinderii, pune la dispoziţia tuturor claselor de utilizatori situaţii financiare anuale. Situaţiile financiare anuale reprezintă cea mai importantă modalitate de a prezenta periodic terţilor informaţii colectate şi prelucrate de sistemul contabil. Atât întreprinderea, cât şi omul, privit ca o entitate separată, are nevoie de informaţiile conţinute în situaţiile financiare anuale sau de rezultatele obţinute în urma efectuării analizelor economico-financiare pe baza acestora, pentru a-şi fundamenta deciziile lor economice.

Situaţiile financiare anuale prin conţinutul lor reuşesc să înglobeze ansamblul activităţilor unei întreprinderi dintr-o perioadă determinată, devenind în acest mod un mijloc de conducere şi analiză, pe baza cărora se realizează prognoze şi se calculează o serie de indicatori macroeconomici.

1.1. Conceptul de situaţii financiare

La finele fiecărui an întreprinderile, pentru a-şi putea evalua şi descrie activitatea sa,

din decursul unei perioade determinate de timp, din punct de vedere al performanţei, poziţiei financiare şi a imaginii fidele pe care o înfăţişează, are angajamentul de a întocmi situaţii financiare anuale. Conform Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, acestea reprezintă „produsul final al activităţii contabile” prin „clasificarea şi sintetizarea unui cumul de tranzacţii financiare” . Sub formularea de „Situaţii financiare anuale” în România au fost denumite pentru prima oară în cadrul OMFP nr. 1752/17.11.2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 1080 din 30.11.2005, fiind preluată din Standardele Internaţionale de Cotabilitate(SIC), stabilindu-se totodată obligativitatea întocmirii acestora de către toate persoanele juridice şi cele fără scop lucrativ. Astfel, situaţiile financiare anuale, reprezintă „documente oficiale pentru finalizarea închiderii exerciţiului financiar” , documente de sinteză care înglobează date financiar-contabile pe baza cărora se determină indicatorii financiar-contabili, care redau într-un mod mai sintetic şi standardizat rezultatele dobândite de către întreprindere. Situaţiile financiare anuale sunt puternic standardizate, atât de către Consiliul pentru Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IASB), cât şi de către normalizatorii români şi au o „structură riguroasă şi precisă, pentru a prezenta cât mai clar informaţiile” . Acestea pun la dispoziţia utilizatorilor informaţii comune despre tranzacţiile desfăşurate în perioada curentă, precum şi obligaţiile de plată şi încasările aferente ce se vor realiza în viitor, date care servesc drept prim mijloc de informare în procesul de fundamentare şi adoptare a deciziilor lor economice.

Pentru a evidenţia caracteristicile primordiale ale performanţei şi poziţiei financiare, de aseamenea şi eventualele ezitări ale entităţii, conducerea sa poate, pe lângă setul de bază şi obligatoriu de situaţii financiare, să realizeze o analiză financiară. În cadrul raportului de analiză sunt tratate următoarele aspecte: calculul şi analiza principalilor indicatori, precum şi influenţele care determină performanţa financiară; politicile de investiţii şi cea de dividende ale entităţii; sursele de finanţare şi costurile îndatorării; resursele acesteia care nu sunt recunoscute în situaţiile financiare. Responsabilitatea principală de a întocmi şi prezenta informaţiile cuprinse în situaţiile financiare ale entităţii revine conducerii acesteia.