IAS 18 - Venituri

1. Introducere

Veniturile sunt majorări ale beneficiilor economice în timpul exerciţiului financiar, în urma intrărilor sau măririlor activelor, sau diminuări ale obligaţiilor care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele obţinute prin contribuţii de la deţinătorii de capital. Veniturile includ atât venituri din activitatea curentă, cât şi din câştiguri.

Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o entitate, ca parte integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.

Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.

Veniturile din activităţi curente se pot regăsi sub diferite denumiri cum ar fi: vânzări, comisioane, dobânzi, dividende.

Exemplu de tranzacţie care determină la o întreprindere venituri de exploatare, iar la alta un câştig:

Proprietăţile imobiliare deţinute de o societate de investiţii sunt considerate stocuri, iar vânzarea lor generează venituri de exploatare, aparţinând cifrei de afaceri. În schimb, la întreprinderea care a cumpărat o astfel de proprietate pentru a-i servi ca mijloc de producţie, aceasta va genera la o eventuală vânzare un câştig (diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile cu vânzarea activelor), chiar dacă a servit desfăşurării activităţii de exploatare a întreprinderii.

Conform legii 1752/2005 din O.M.F.P contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, astfel:

a) venituri din exploatare;

b) venituri financiare;

c) venituri extraordinare.

Spre deosebire de acest ordin, IAS18 nu include şi veniturile extraordinare.

De exemplu în IAS18, variaţia stocurilor (711) nu este inclusă alături de venituri deoarece nu determină majorări ale beneficiilor economice care să se concretizeze în creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor, şi nu respectă condiţia de evaluare a veniturilor (la valoarea justă a mijlocului de plată primit sau de primit).

În legea 1752/2005, veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).

2. Obiectiv

Obiectivul standardului IAS18 este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente.:

- Care sunt criteriile de recunoaştere a veniturilor din activităţi curente, şi anume:

- Când există probabilitatea că întreprinderii îi vor reveni în viitor anumite beneficii;

- Când aceste beneficii pot fi evaluate concret;

- Cum să se identifice şi să se prezinte:

- Momentul recunoaşterii;

- Valoarea care trebuie recunoscută.

3. Definiţii

Venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-un exerciţiu financiar, primit de entitate în cursul activităţilor obişnuite ale acesteia atunci când acest flux se materializează prin creşteri ale capitalurilor proprii , altele decât prin creşterile datorate contribuţiilor din partea participanţilor la capitalurile proprii.

Valoarea justă este valoarea la care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie de bunăvoie, între părţi interesate şi în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii economice obiective.

Venitul din activităţile curente include doar fluxurile brute de beneficii economice primite sau de primit de către întreprindere în nume propriu. Sumele colectate în numele unor terţe părţi, cum ar fi taxele de vânzare , taxele pentru bunuri şi servicii, şi taxele pe valoarea adăugată nu sunt beneficii economice de primit de către întreprindere şi nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor proprii. De aceea sunt excluse din veniturile din activitatea curentă. Similar, în cazul unui contract de mandate, fluxurile brute de beneficii economice includ sumele colectate în numele proprietarului şi care nu au ca rezultat creşteri ale capitalurilor proprii ale întreprinderii. Sumele colectate în numele proprietarului nu reprezintă venituri din activitatea curentă.(venituri din activitatea curentă reprezintă doar comisioanele).

4. Arie de aplicabilitate

Standardul IAS 18 trebuie aplicat pentru contabilitatea veniturilor provenite din:

- vânzarea bunurilor;

- prestarea serviciilor;

- utilizarea de către alţii a activelor entităţii, producătoare de dobânzi, redevenţe şi dividende;

Nu fac obiectul acestui standard câştigurile,întrucât acestea nu sunt tratate în vreun standard specific,cu excepţia IAS 10 care prezintă câştigurile contingente.

Ceea ce trebuie menţionat referitor la veniturile care intră în aria de aplicabilitate a standardului, respectiv venituri din vânzarea de bunuri,venituri din prestări de servicii, venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende este faptul că acestea se regăsesc parţial în structura veniturilor din O.M.F.P nr.1752/2005. Potrivit art.211 din acest ordin contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor şi cuprinde veniturile din exploatare, veniturile financiare iar pe lângă acestea se regăsesc şi veniturile extraordinare, care nu mai sunt tratate de norma IAS 18.

a. Venituri din vânzarea bunurilor

Bunurile care vor fi supuse vânzării şi care sunt tratate în standard sunt cele:

- Produse în întreprindere în scopul vânzării,care pot fi de natura:

- activelor curente materiale: semifabricate, produse finite, produse reziduale, animale crescute pentru a fi valorificate, ambalaje de producţie;

- activelor imobilizate necorporale sau corporale a căror producţie face obiectul de activitate al întreprinderii;

- Cumpărate de întreprindere în scopul revânzării, care pot fi de natura :

- activelor curente materiale: mărfuri, animale cumpărate în scopul revânzării, ambalaje de circulaţie. Tot în această categorie intră materiile prime şi materialele vândute ocazional;

- investiţiilor financiare pe termen scurt deţinute în acest scop;

- activelor imobilizate: terenuri, construcţii, programe informatice, alte imobilizări necorporale şi corporale deţinute în acest scop.

Paragraful 14 din standard precizează faptul că veniturile din vânzarea bunurilor trebuie să fie recunoscute în momentul în care au fost îndeplinite toate condiţiile următoare:

A. Întreprinderea a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;

B. Întreprinderea nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi făcut-o, în mod normal, în cazul deţinerii în proprietate a acestora şi nici nu mai deţine controlul efectiv asupra lor;

C. Mărimea veniturilor poate fi măsurată în mod rezonabil;

D. Este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate către întreprindere;şi