IAS-18 Venituri

I. Introducere

IAS 18 este unul dintre cele mai importante standarde, nu atât prin locul pe care-l ocupă veniturile într-un sistem contabil, cât mai ales prin abordarea nouă a acestora în ceea ce priveşte valoarea justă şi valoarea actualizată ataşabile veniturilor sau conectarea cheltuielilor la venituri. Acest Standard înlocuieşte IAS 18 Recunoaşterea veniturilor din activităţi curente, aprobat in 1982.

II. Obiectiv

Veniturile sunt definite în Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare drept majorări ale beneficiilor economice în timpul exerciţiului financiar, în urma intrărilor sau măririi valorii activelor, sau diminuări ale obligaţiilor care duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele obţinute prin contribuţii de la deţinătorii de capital. Veniturile includ atât venituri din activitatea curentă, cât şi câştiguri. Termenul de venituri din activitatea curentă se referă la acele venituri care apar în cursul desfăşurării de către o entitate a activităţii sale curente, termenul fiind regăsit şi sub alte denumiri ce include vânzări, onorarii, dobânzi, dividende, redevenţe. Obiectivul acestui Standard este de a prescrie tratamentul contabil al veniturilor generate de anumite tipuri de tranzacţii şi evenimente.

Un element de primă importanţă în contabilizarea veniturilor din activităţi curente este determinarea momentului la care trebuie recunoscut un astfel de venit. Venitul din activităţile curente este recunoscut atunci când există probabilitatea că entităţii îi vor reveni în viitor anumite beneficii economice şi când aceste beneficii pot fi evaluate cu fidelitate. Acest Standard identifică situaţiile în care aceste criterii vor fi îndeplinite şi, prin urmare, veniturile din activităţile curente vor fi recunoscute. De asemenea, Standardul furnizează recomandări practice privind aplicarea acestor criterii.

III. Arie de aplicabilitate

1. Acest standard trebuie aplicat la contabilizarea veniturilor provenite din următoarele tranzacţii şi evenimente:

(a) vânzarea bunurilor;

(b) prestarea serviciilor; şi

(c) utilizarea de către alţii a activelor entităţii, producătoare de dobânzi, redevenţe şi dividende.

2. Acest standard înlocuieşte IAS 18, Recunoaşterea veniturilor din activităţi curente, aprobat în 1982.

3. Bunurile includ bunurile produse de entitate, în scopul vânzării, precum şi bunurile cumpărate pentru a fi revândute, cum ar fi mărfurile cumpărate de către un comerciant en-detail sau terenurile şi alte proprietăţi deţinute în scopul revânzării.

4. În mod normal, prestarea serviciilor implică executarea de către entitate a unei sarcini stabilite printr-un contract pe parcursul unei anumite perioade de timp. Serviciile pot fi prestate pe parcursul unei singure perioade sau de-a lungul mai multor perioade. Unele contracte de prestare a serviciilor sunt direct aferente contractelor de construcţie, de exemplu, acelea care se referă la serviciile prestate de directorii de proiecte şi de arhitecţi. Veniturile generate de aceste contracte nu sunt tratate în Standardul de faţă, dar sunt tratate în conformitate cu cerinţele aplicabile contactelor de construcţii, specificate în IAS 11, Contracte de construcţii.