IAS 19 beneficiile angajaților

I. INTRODUCERE

În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, dar şi a amplificării an de an a procesului de globalizare, a devenit o necesitate stringentă conformarea normelor şi reglementărilor naţionale cu cele europene, dar şi cu cele internaţionale.

Existenţa în România a unui sistem contabil ale cărui norme sunt amortizate cu cele internaţionale constituie o garanţie a integrării noastre în circuitul economic şi financiar internaţional.

IAS ( International Accounting Standards), fondat la 1 aprilie 2001 ca succesor al IASC ( International Accounting Standards Committee) serveşte interesului public prin dezvoltarea unui singur set de standarde de contabilitate, globale, care să solicite informaţii transparente şi comparabile pentru raportările financiare pentru obiective generale.

IAS 19 „ recomandă modul de contabilizare şi prezentare de către angajatori a beneficiilor angajaţilor. El înlocuieşte IAS 19, „Cheltuieli cu pensiile”, ce a fost aprobat în 1993.”

Standardul a intrat în vigoare pentru situaţiile financiare aferente perioadelor începând de la 1 ianuarie 1999.

Din ce în ce mai multe companii oferă angajaţilor lor o serie de beneficii în cadrul pachetului salarial, de aceea IAS 19 îşi propune să standardizeze modul în care acestea sunt recunoscute şi prezentate.

Problematica beneficiilor este complexă, beneficiile sunt în egală măsură un cost pentru angajator, un venit pentru cei care se bucură de ele.

În categoria beneficiilor se încadrează doar beneficiile suportate de întreprindere; standardul vizează doar partea suportată de întreprindere, nu şi cea suportată de stat sau de salariat.

II. OBIECTIV

„Obiectivul acestui Standard este de a descrie contabilizarea şi prezentarea informaţiilor referitoare la beneficiile angajaţilor. Standardul cere unei întreprinderi să recunoască:

(a) o datorie, atunci când un angajat a prestat servicii în schimbul beneficiilor ce urmează a fi plătite in viitor;

(b) o cheltuială, atunci când întreprinderea consumă beneficiile economice ce apar ca urmare a serviciului prestat de un angajat în schimbul beneficiilor.”

În principiu, norma IAS 19 prevede contabilizarea unei datorii şi a unei cheltuieli pentru toate prestaţiile pe care le varsă întreprinderea salariaţiilor, în momentul în care aceasta beneficiază de serviciile acestora.

III. ARIA DE APLICABILITATE

„Standardul IAS 19 trebuie aplicat de un angajator la contabilizarea beneficiilor angajaţilor.”

Succesul oricărei întreprinderi depinde de modul în care angajaţii pun în practică obiectivele acesteia de aceea întreprinderile încearcă prin orice mijloace să îşi motiveze angajaţii, oferindu-le diverse beneficii.

„Acest Standard se aplică tuturor beneficiilor angajaţilor, incluzându-le şi pe acelea ce sunt furnizate:

(a) în baza unor planuri oficiale sau alte contracte oficiale între o întreprindere şi angajaţii individuali, grupuri de angajaţi sau reprezentanţi ai acestora;

(b) în baza unor dispoziţii legislative sau prin contracte la nivel de sector de activitate, prin care întreprinderile sunt solicitate să contribuie la planurile naţionale, de stat, ale sectoarelor de activitate sau alte planuri cu mai mulţi angajatori;

(c) prin acele practici neoficiale care dau naştere la o obligaţie implicită. Activităţile neaoficiale dau naştere la o obligaţie implicită când întreprinderea nu are o altă alternativă realistă decât să plătească beneficiile angajaţilor. Un exemplu de obligaţie implicită este situaţia în care o modificare a practicilor neoficiale ale unei întreprinderi ar produce o deteriorare neacceptabilă a relaţiei întreprinderii cu angajaţii ei.”