IAS 38 - imobilizări necorporale

I. ISTORIC

În decursul anilor, rolul imobilizărilor necorporale a devenit din ce în ce mai important pentru operaţiunile şi pentru properitatea multor tipuri de afaceri.

Standardele internaţionale de contabilitate au abordat pentru prima oară contabilitatea imobilizărilor necorporale în detaliu în IAS 38, care a fost promulgat în 1998 după o perioadă lungă de discuţii pe parcursul căreia au fost emise două proiecte de expunere. Costurile de cercetare şi dezvoltare au fost abordate în IAS 9 (emis în 1978), iar fondul comercial apărut în urma unei combinări de întreprinderi a fost tratat în IAS 22(emis in 1983). IAS 38 este primul standard complet privitor la imobilizările necorporale şi a înlocuit standardul anterior care trata doar cheltuielile de cercetare şi dezvoltare. El stabileşte criteriile de recunoaştere, bazele de evaluare şi cerinţele de raportare pentru imobilizările necorporale.

IAS 38 a fost modificat în 2004 pentru a accepta faptul că imobilizările necorporale pot avea viaţa utilă nedeterminată.

II. ARIA DE APLICABILITATE A STANDARDULUI

Standardul se aplică tuturor întreprinderilor, prescriind tratamentul contabil pentru imobilizările necorporale. Cu toate acestea, nu se aplică imobilizărilor necorporale care intră în aria de aplicabilitate a altui Standard; activelor financiare, aşa cum sunt definite în IAS 32 Instrumente financiare:prezentare şi descriere; recunoaşterii si evaluării activelor de exploatare şi evaluare a cheltuielilor pentru valorificarea şi extragerea mineralelor, petrolului, gazului natural şi resurselor similare regenerative.

Dacă un alt Standard prevede contabilizarea unui anume tip de imobilizare necorporală, entităţile trebuie să aplice acel Standard în locul acestuia. Astfel că, acest Standard nu se aplică la: imobilizările necorporale deţinute de o entitate pentru vanzare în cursul normal al desfaşurării unei activitaţi(IAS 2 Stocuri şi IAS 11 Contracte de construcţii); creanţele de impozite amânate; contractele de leasing care cad sub incidenţa IAS 17 Leasing; activele provenind din beneficiile angajaţilor (a se vedea IAS 19 Beneficiile angajaţilor); activele financiare aşa cum sunt definite în IAS 32, fondul comercial obţinut într-o combinare de întreprinderi, costurile de achiziţie amânate şi imobilizările necorporale reieşite din drepturile contractuale ale unui asigurator deţinute pe baza unui contract de asigurări care se află în aria de aplicabilitate a IFRS 4 şi imobilizările necorporale imobilizate clasificate ca deţinute pentru vanzare în conformitate cu IFRS 5.

Unele active necorporale pot exista în sau pe suporturi fizice (de exemplu un compact disc). Decizia dacă un activ care incorporează atat elemente corporale, cat si necorporale trebuie tratat ca un activ corporal sau necorporal necesită un raţionament care să stabilească ce element este mai semnificativ. În cazul unui leasing financiar, după recunoaşterea iniţială, locatarul contabilizează această imobilizare necorporală în conformitate cu acest Standard. Prin urmare, acest Standard se aplică şi cheltuielilor de publicitate, de pregătire profesională, de constituire, de cercetare şi dezvoltare. Drepturile ce decurg din acordarea unei licenţe pentru produse cinematografice, înregistrări video, piese de teatru precum şi drepturile de copyright sunt excluse din aria de aplicabilitate a IAS 7 şi intră sub incidenţa IAS 38.

III. DEFINIŢII

Versiunea actuală a IAS 38 defineşte imobilizările necorporale ca fiind active nefinanciare fară substantă fizică. Versiunea precedentă a IAS 38 în care se mai prevedea la definirea unei imobilizări necorporale şi faptul că astea „sunt deţinute pentru a fi utilizate în producţia sau furnizarea de bunuri şi servicii, pentru închiriere sau în scopuri administrative” a fost înlăturată din definiţia imobilizărilor necorporale. In OMFP 1752/2005 dar şi în Cadrul General Pentru Întocmirea si Prezentarea Situatiilor Financiare Anuale imobilizările necorporale sunt definite la fel ca in ediţia IAS 38 din IFRS 2005.

Din categoria imobilizarilor necorporale fac parte:

• cheltuielile de constituire;

• cheltuieli de dezvoltare;

• concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, drepturile şi activele similare, cu excepţia celor realizate în cadrul entităţii;

• fondul comercial;

• alte imobilizări necorporale şi

• avansurile şi imobilizările necorporale, în curs de execuţie.

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile avansate pentru înfiinţarea sau dezvoltarea unei persoane juridice, cum ar fi :

- taxe şi cheltuieli de înscriere şi înmatriculare;

- cheltuieli privind emisiunea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni;

- cheltuieli de prospectare a pieţei, de publicitate şi alte cheltuieli de această natură legate de înfiinţarea şi extinderea activităţii entităţii.

Aceste sume trebuie explicate în note.