IAS 38 imobilizări necorporale

Potrivit IAS 38 “Active necorporale”, un activ necorporal este un activ identificabil nemonetar, fără suport material si detinut pentru utilizare în procesul de productie sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi închiriat altora, sau în scopuri administrative.

IAS 38 “Active necorporale”, subliniază particularitatea elementelor care îndeplinesc definiţia unei imobilizări necorporale, respective caracterul identificabil, controlul asupra unei resurse şi existenţa beneficiilor economice viitoare. Dacă un element din aria de aplicare a Standardului Internaţional nu îndeplineşte definiţia unei imobilizări necorporale, cheltuiala pentru al obţine sau pentru al genera intern este recunoscută drept cost în momentul apariţiei. Totuşi, dacă acel element este obţinut printr-o combinare de întreprinderi, conform IFRS 3 revizuit in 2008, el reprezintă o parte a fondului comercial, si va fi reunoscut la data achiziţiei.

RECUNOASTERE SI EVALUARE

În ceea ce priveşte Imobilizările necorporale, dat fiind specificul acestora (fără suport material sau în cazul în care aspectul material există, acesta este nesemnificativ), se elimină din activ acele elemente care nu mai îndeplinesc condiţiile de recunoaştere potrivit Referentialului International de Contabilitate.

Recunoasterea unui element drept imobilizare necorporală prevede ca entitatea să demonstreze că elemental respectiv întruneste următoarele:

a) definitia unei imobilizări necorporale, si

b) criteriile de recunoastere.

O imobilizare necorporală trebuie recunoscută dacă si numai dacă:

a) este probabil ca beneficiile economice viitoare preconizate a fi atribuite imobilizării să revină entitătii; si

b) costul unei imobilizări poate fi evaluat fiabil.

Evaluarea imobilizarilor necorporale

I. Achizitia separată

Costul unei imobilizări necorporale dobândite separat este alcătuit din pretul său de cumpărare, inclusiv taxele vamale de import si taxele de cumpărare nerambursabile, după scăderea reducerilor si rabaturilor comerciale; si orice alt cost de atribuit direct pregătirii activului pentru utilizarea prevăzută.

Exemple de costuri de atribuit direct sunt:

a) costurile cu beneficiile angajatilor (astfel cum sunt acestea definite în IAS 19) care reies direct din aducerea activului la conditia sa de functionare;

b) onorariile profesionale care decurg direct din aducerea activului la conditia sa de functionare;

c) costurile testării functionării corespunzătoare a activului.

Exemple de cheltuieli care nu constituie o parte a costului imobilizării necorporale sunt:

a) costurile de introducere a unui nou produs sau serviciu (inclusiv costurile în materie de publicitate si activităti promotionale);

b) costurile de desfăsurare a unei activităti într-un nou loc sau cu o nouă clasă de clienti (inclusiv costurile de instruire a personalului);

c) costurile administrative si alte cheltuieli generale de regie.

Dacă plata pentru o imobilizare necorporală este amânată peste termenul normal de creditare, costul său este echivalentul pretului în numerar. Diferenta dintre această valoare si plătile totale este recunoscută ca o cheltuială cu dobânda pe perioada creditului, cu exceptia cazului în care este capitalizată în conformitate cu tratamentul de capitalizare permis de IAS 23 Costurile îndatorării.

II. Achizitia ca parte a unei combinări de întreprinderi

În conformitate cu IFRS 3, dacă o imobilizare necorporală este dobândită în cadrul unei combinări de întreprinderi, atunci costul imobilizării necorporale respective este valoarea sa justă la data achizitiei. Valoarea justă a unei imobilizări necorporale reflectă asteptările pietei privind probabilitatea ca beneficiile economice viitoare incorporate în activ să revină entitătii. Cu alte cuvinte, efectul probabilitătii este reflectat în evaluarea la valoarea justă a imobilizării necorporale. Prin urmare, se consideră că criteriul recunoasterii probabilitătii este întotdeauna respectat pentru imobilizările necorporale dobândite în cadrul combinărilor de întreprinderi.

Prin urmare, în conformitate cu IAS 38 si cu IFRS 3, un dobânditor recunoaste la data achizitiei, separat de fondul comercial, o imobilizare necorporală a entitătii dobândite dacă valoarea justă a activului poate fi evaluată fiabil, indiferent dacă activul a fost recunoscut sau nu de entitatea dobândită înainte de combinarea de întreprinderi. Acest lucru înseamnă că dobânditorul recunoaste ca imobilizare separată de fondul comercial un proiect de cercetare si dezvoltare în curs de desfăsurare al entitătii dobândite dacă proiectul corespunde definitiei unei imobilizări necorporale si valoarea sa justă poate fi evaluată fiabil. Proiectul de cercetare si dezvoltare în curs de desfăsurare al unei entităti dobândite corespunde definitiei unei imobilizări necorporale dacă:

a) corespunde definitiei unei imobilizări;

b) este identificabil, adică separabil, sau reiese din drepturi contractuale sau din alte drepturi legale.

În mod normal, valoarea justă a imobilizărilor necorporale dobândite în combinări de întreprinderi poate fi evaluată cu suficientă fiabilitate pentru a fi recunoscută separat de fondul comercial. Atunci când, pentru estimările folosite la evaluarea valorii juste a unei imobilizări necorporale, există o serie de rezultate posibile cu diferite probabilităti, acea incertitudine este mai degrabă luată în calcul pentru a evalua valoarea justă a imobilizării necorporale, decât demonstrează o incapacitate de a evalua fiabil valoarea justă. Dacă o imobilizare necorporală dobândită printr-o combinare de întreprinderi are o durată de viată utilă determinată, există o prezumtie relativă că valoarea sa justă poate fi evaluată fiabil.

O imobilizare necorporală dobândită printr-o combinare de întreprinderi poate fi vandută, dar numai împreună cu o altă imobilizare corporală sau necorporală aferentă. De exemplu, este posibil ca titlul sub care se publică o revistă să nu poată fi vândut separat de o bază de date cu abonati, sau o marcă de apă minerală naturală se poate referi la un anumit izvor si nu poate fi vândută fără izvorul aferent. În astfel de cazuri, dobânditorul recunoaste grupul de active drept un activ unic separat de fondul comercial dacă valorile juste individuale ale activelor din grup nu pot fi evaluate fiabil.