IAS 7

Standardul Internaţional de Contabilitate 7

Situaţiile fluxurilor de numerar

1. OBIECTIV

Informaţiile referitoare la fluxurile de numerar (sau de trezorerie) ale unei întreprinderi sunt utile utilizatorilor de situaţii financiare pentru ca oferă acestora o bază pentru evaluarea capacităţii entităţii de a genera numerar şi echivalent de numerar, şi a nevoilor sale de a utiliza acele fluxuri de numerar. Deciziile economice luate de către utilizatori impun o evaluare a capacităţii unei entităţi de a genera numerar sau echivalente de numerar, precum şi a momentului şi siguranţei concretizării acestora.

Obiectivul acestui Standard este acela de a impune furnizarea de informaţii cu privire la istoricul mişcărilor de numerar şi de echivalent de numerar ale unei entităţi, prin intermediul situaţiei fluxurilor de numerar, clasificând fluxurile de numerar din timpul perioadei în fluxuri din activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.

2. ARIA DE APLICABILITATE

O entitate trebuie să întocmească o situaţie a fluxurilor de numerar în conformitate cu cerinţele acestui Standard şi să o prezinte ca parte integrantă a situaţiilor sale financiare, pentru fiecare perioadă pentru care sunt prezentate situaţiile financiare.

Utilizatorii situaţiilor financiare ale unei entităţi sunt interesaţi de modul în care entitatea generează şi foloseşte numerarul şi echivalentele de numerar. Acest lucru se întâlneşte indiferent de natura activităţilor entităţii şi chiar dacă numerarul poate fi privit ca produs al societăţii, aşa cum ar putea fi cazul unei instituţii financiare. Entităţile au nevoie de numerar, în esenţă, pentru aceleaşi motive, oricât ar fi de diferite principalele lor activităţi producătoare de venituri. Entităţile au nevoie de numerar pentru a-şi desfăşura activităţile, a-şi plăti obligaţiile şi pentru a asigura rentabilitate investitorilor. În consecinţă, acest Standard cere tuturor entităţilor să prezinte o situaţie a fluxurilor de numerar.

3. DEFINIŢII CHEIE

Numerarul cuprinde disponibilităţile băneşti şi depozitele la vedere (inclusiv descoperirile de cont rambursabile la vedere).

Echivalentele de numerar sunt investiţiile financiare pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi care sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Fluxurile de numerar sunt intrările sau ieşirile de numerar şi echivalente de numerar.

Activităţile de exploatare sunt principalele activităţi producătoare de venit ale entităţilor, precum şi alte activităţi care nu sunt activităţi de investiţie sau finanţare.

Activităţile de investiţie constau în achiziţionarea şi cedarea de active imobilizate şi de alte investiţii, care nu sunt incluse în echivalentele de numerar.

Activităţile de finanţare sunt activităţi care au ca efect modificarea dimensiunii şi alcătuirea capitalurilor proprii şi ale împrumuturilor entităţii.

Numerar şi echivalente de numerar

Echivalentele numerarului sunt păstrate, în scopul îndeplinirii angajamentelor pe termen scurt, decât pentru investiţii sau în alte scopuri. Pentru a califica un plasament drept echivalent de numerar, acesta trebuie să fie uşor convertibil într-o sumă prestabilită de numerar şi să fie supus unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii. Prin urmare, un plasament este, calificat drept echivalent de numerar doar atunci când are o scadenţă mică de, să zicem, trei luni sau mai puţin de la data achiziţiei. Investiţiile de capital nu sunt considerate echivalente de numerar, cu excepţia cazului în care sunt, în fondul lor economic, echivalente de numerar, de exemplu, în cazul acţiunilor preferenţiale achiziţionate în cursul unei perioade scurte înaintea scadenţei lor şi cu o dată de răscumpărare specificată.

În general, împrumuturile bancare sunt considerate activităţi de finanţare. Totuşi, în anumite ţări, descoperirile de cont care sunt rambursabile la vedere fac parte integrantă din gestiunea numerarului unei întreprinderi. În aceste circumstanţe, descoperirile de cont sunt considerate ca o compo¬nentă a numerarului şi echivalentului de numerar. O caracteristică a acestor aranjamente bancare este faptul că soldul bancar fluctuează, deseori, între disponibil şi descoperit.

Fluxurile de numerar exclud mişcările între elemente care constituie numerar sau echivalente de numerar, deoarece aceste componente fac parte din gestiunea numerarului unei întreprinderi, şi nu din activităţile de exploatare, investiţie şi finanţare. Gestiunea numerarului presupune plasarea excedentului de numerar în echivalente de numerar.

4. TRATAMENT CONTABIL

Situaţia fluxurilor de numerar trebuie să prezinte fluxurile de numerar din cursul perioadei, clasificate în activităţi de exploatare, investiţie şi finanţare.

O entitate prezintă fluxurile sale de numerar din activităţile de exploatare, investiţie şi finanţare într-o manieră care corespunde cel mai bine activităţii sale. Clasificarea în funcţie de activităţi furnizează informaţii ce permit utilizatorilor să stabilească impactul respectivelor activităţi asupra poziţiei financiare a entităţii, precum şi valoarea numerarului şi a echivalentelor de numerar.

Fluxuri de numerar provenite din activităţi de exploatare

Valoarea fluxurilor de numerar ce provin din activităţi de exploatare este un indicator cheie al măsurii în care activităţile entităţii au generat suficient flux de numerar pentru a rambursa împrumuturile, a menţine capacitatea de funcţionare (producţie) a entităţii, a plăti dividende şi a face noi investiţii, fără a recurge la surse externe de finanţare.

Fluxurile de numerar provenite din activităţi de exploatare sunt derivate, în primul rând, din principalele activităţi producătoare de venit ale entităţii. Prin urmare, ele rezultă, în general, din tranzacţiile şi alte evenimente care intră în determinarea profitului net sau a pierderii nete.

Exemple de fluxuri de numerar provenite din activităţi de exploatare sunt:

(a) încasările în numerar din vânzarea de bunuri şi prestarea de servicii;

(b) încasările în numerar provenite din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;

(c) plăţile în numerar efectuate către furnizorii de bunuri şi prestatorii de servicii;

(d) plăţile în numerar efectuate către şi în numele angajaţilor;

(e) încasările şi plăţile în numerar ale unei societăţi de asigurare pentru prime şi daune, anuităţi şi alte beneficii generate de poliţele de asigurare;

(f) plăţile în numerar sau restituiri ale impozitelor pe profit, cu excepţia cazului în care ele pot fi identificate în mod specific cu activităţile de investiţie şi finanţare;

(g) încasările şi plăţile în numerar provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau tranzacţionare.

Fluxurile de numerar generate de cumpărarea şi vânzarea titlurilor de tranzacţionare şi plasament sunt clasificate drept activităţi de exploatare. Avansurile în numerar şi creditele acordate de instituţiile financiare sunt, de obicei, clasificate drept activităţi de exploatare, din moment ce se referă la principala activitate producătoare de venit a respectivei întreprinderi.

O entitate trebuie să prezinte fluxurile de numerar din activităţile de exploatare folosind una din cele doua metode:

(1) metoda directă, prin care sunt prezentate clasele principale de plăţi şi încasări brute în numerar;

(2) metoda indirectă, prin care profitul net sau pierderea netă este ajustată cu efectele tranzacţiilor ce nu au natură monetară, amânările sau angajamentele de plăţi sau încasări în numerar din exploatare trecute sau viitoare, şi elementele de venituri şi cheltuieli asociate cu fluxurile de numerar din investiţii sau finanţări.