IMM-urile

Conducerea

Afacerea este condusă de cei patru asociaţi, având şi calitatea de administratori ai firmei. Responsabilitatea conducerii firmei este împărţită în mod egal între cei patru administratori, astfel:

-contactarea furnizorilor în scopul aprovizionării cu materiile prime necesare desfăşurării activităţii;

-căutarea unor noi clienţi în vederea asigurării continuităţii obiectului de activitate, precum şi

asigurarea numărului de comenzi necesar;

-verificarea calităţii produselor;

-preocuparea pentru respectarea termenelor de livrare ;

-angajarea personalului societăţii pe bază de contract de muncă individual, cu respectarea legislaţiei

în vigoare ;

-semnarea documentelor pentru operaţiuni bancare ;

-semnarea tuturor actelor care angajează patrimoniul societăţii.

Personalul

Alegerea personalului este foarte dificila, ca de altfel în majoritatea afacerilor. Persoana care confecţionează pungile trebuie să dea dovadă de multa seriozitate, flexibilitate şi să reziste la stres. Ne ferim să angajăm oameni care au familie sau care au diverse alte obligaţii. Ei nu-şi permit să lucreze mai mult de 8 ore, iar în cazul unei comenzi mai mari, noi tocmai de acest lucru avem nevoie. Angajaţii au carte de muncă, iar perioada de probă este de 3 luni, timp în care ne dăm seama şi noi, şi ei, dacă au aptitudini pentru această muncă. Mulţi renunţă imediat, alţii pe parcurs, astfel că din 10-15 persoane care se prezintă în urma unui anunţ, rămân 2 sau 3. Dar foarte convenabil pentru ei este faptul că pot opta să lucreze şi acasă şi astfel îşi programează singuri timpul. Necesarul de personal , angajat pe bază de contract de muncă sau contract de colaborare , în condiţiile codului muncii şi al legii nr.83/1995, este stabilit de către conducerea firmei. Acest personal nu este necesar sa aibă o anumită calificare. Angajaţii sunt plătiţi pe bază de normă individuală.

CAPITOLUL I – IMM-urile

1.Definirea înterprinderilor mici şi mijlocii

În ultimul deceniu s-a înregistrat o dezvoltare importantă a micilor afaceri care au luat amploare în statele din S-E Asiei. Ca urmare a dezvoltării acestui sector a crescut prosperitatea, creşterea nivelului de trai şi o dezvoltare importantă atât a acestor state cât şi a celor industrializate.

P. Drucker spunea că “micile afaceri reprezintă catalizatorul principal al creşterii economice.” Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la realizarea unor obiective fundamentale ale oricărei economii naţionale. IMM-urile joacă un rol însemnat în economie din următoarele motive:

- Supleţea structurilor care le conferă o capacitate ridicată de adaptare la fluctuaţiile mediului economic;

- Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrială regională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii respective, iar pe de altă parte la reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai, pentru că oferă locuri de muncă;

- Dimensiunea lor redusă, care contribuie la evitarea birocraţiei excesive şi la evitarea dezumanizării;

- IMM-urile formează la nivelul individual un ansamblu mult mai uşor de controlat/condus.

Nu există o definiţie unanim recunoscută a IMM-urilor. Pentru a fi considerată mică/mijlocie o afacere trebuie să îndeplinească anumite condiţii.

Definirea IMM-urilor, are în vedere următoarele aspecte:

- dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal, profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de personal).

- unitatea de conducere: Confederaţia generală a întreprinderilor mici şi mijlocii (Confederation General PME) afirmă că IMM este o întreprindere stăpânită şi condusă de 1 persoană. Statisticile arată că 45% au fost create şi conduse de una şi aceiaşi persoană.

Definiţia IMM-urilor: sunt organisme cu vocaţie industrială sau comercială cu un centru de profit şi cu o singură activitate.

În aprecierea mărimii unei întreprinderi se au în vedere criterii cantitative şi calitative:

- cantitative: volumul vânzărilor, numărul salariaţilor, profit

- calitative: la atingerea unui anumit nivel al productivităţii muncii, atingerea unui anumit grad al unităţii în mediul economic, la atingerea unui anumit nivel de comportament.

În SUA întreprinderile sunt considerate mici şi mijlocii dacă numărul proprietarilor (persoanelor) este între 1-20; au o localizare geografică bine determinată, managementul este independent, separat de proprietar, iar cifrele de afaceri se învârt în jurul a câtorva milioane de $ (comerţ cu amănuntul: 8 mil $; comerţ cu ridicata 22 mil $).

În UE criteriul principal este cel al numărului de salariaţi clasificat pe 3 categorii:

- micro-întreprindere: 1-9 salariaţi

- întreprinderi mici: 10-99 salariaţi

- întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaţi.

România a preluat parţial acest criteriu de clasificare:

- micro-întreprindere: 1-9 salariaţi

- întreprinderi mici: 10-49 salariaţi

- întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.

Cadrul legal de funcţionare a IMM-urilor este asigurat prin Legea 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea şi dezvoltarea IMM-urilor. IMM-urile îşi desfăşoară activitatea în sfera: producţiei de bunuri materiale şi servicii.