Imobilizările corporale conform IAS 16

PARTEA I

1.1. INTRODUCERE

In martie 1982 Consiliul IASC a aprobat norma IAS 16 ,,Contabilitatea imobilizarilor corporale“. Ultima revizuire a Standardului a avut loc in anul 2004, acesta intrand in vigoare de la 1 ianuarie 2005.

Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate a elaborat acest Standard IAS 16 revizuit ca parte a proiectului sau de imbunatatire a Standardelor Internationale de Contabilitate. Proiectul a fost asumat in lumina intrebarilor si criticilor ridicate in legatura cu Standardele de catre administratorii valorilor mobiliare, profesionistii contabili si alte parti interesate. Obiectivele proiectului au fost acelea de a reduce sau elimina alternativele, redundantele si conflictele din cadrul Standardelor, de a trata unele probleme de convergenta si de a face alte imbunatatiri.

Pentru IAS 16, principalul obiectiv al Consiliului a fost o versiune limitata pentru a oferi indrumari suplimentare si clarificarea problemelor selectate. Consiliul nu a reevaluat abordarea fundamentala pentru contabilizarea imobilizarilor corporale cuprinse in IAS 16.

(Consiliul pentru Standardele Internationale de Contabilitate,2007)

Ca si celelalte Standarde Internationale de Raportare Financiara, Standardul IAS 16 se refera in traducere stricta, la “terenuri, cladiri – constructii si echipamente”, preluat in versiune romaneasca prin imobilizari corporale.

Acest Standard are ca obiectiv descrierea tratamentului contabil privind imobilizarile corporale iar, in cadrul acestuia, identificarea momentului de recunoastere a acestor active, a valorii lor contabile si a amortizarii aferente, constituie problemele centrale ale Standardului.

(Ministerul Finantelor Publice, 2001)

Problemele abordate in acest Standard referitoare la contabilitatea imobilizarilor corporale sunt urmatoarele:

- Momentul recunoasterii activului

- Determinarea valorilor contabile ale acestora

- Cheltuielile cu amortizarea care trebuie recunoscute in legatura cu aceste valori

- Cerintele de prezentare a informatiilor (Hennie von Greoning, Marius Koen, 2003)

1.2. ARIA DE APLICARE

Standardul trateaza toate imobilizarile corporale. Imobilziarile corporale sunt active corporale detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productie, in furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate sau pentru a fi folosite in scopuri administrative, si care se asteapta sa fie utilizate pe parcursul mai multor perioade. Exemplele includ terenuri, cladiri, masini si echipamente, nave, aeronave, autovehicule, mobilier si piese de schimb.

Standardul IAS 16 nu este aplicabil in cazul:

- Padurilor, resurselor naturale neregenerabile, prospectiunilor si extractiilor de minereu, petrol si gaze naturale si concesiunilor miniere, care nu sunt imobilizari corporale in spiritul Standardului

- Active biologice aferente activitatilor agricole pentru care se aplica Standardul IAS 41

(Hennie von Greoning, Marius Koen, 2003)

1.3. DEFINITII

Potrivit Standardului, imobilizarile corporale sunt acele active care indeplinesc cumulativ doua conditii:

- sunt detinute de o intreprindere pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scoputi administrative

- este posibil a fi utilizate pe parcursul a mai mult de o perioada

(Dr. ec. Marin Toma, 2003)

Totusi, in primul rand, imobilizarile corporale trebuie sa fie active, deci sa se poata identifica ca fiind un bun sau o resursa controlata de intreprindere ca rezultat a unor evenimente trecute si de pe urma carora se pot obtine beneficii economice viitoare, asta nu inseamna ca ele au fost achizitionate pentru a fi revandute clientilor, din contra, ele nu au acest scop, ci au fost achizitionate pentru a fi utilizate in cursul activitatii de exploatare, ele avand o durata de utilizare mai mare de un an.