Imobilizările corporale - parte a activului unei întreprinderi

1.1. DELIMITĂRI. TIPURI DE ACTIVE IMOBILIZATE

1.1.1. DEFINIREA ŞI RECUNOAŞTEREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Existenţa, funcţionarea şi dezvoltarea unei întreprinderi presupune consumuri de mijloace băneşti concretizate în bunuri şi servicii ahiziţionate. În urma exploatării acestora se aşteaptă obţinerea de beneficii fie în perioada curentă , fie în perioadele următoare. Dacă beneficiile se obţin în perioada curentă contravaloarea bunurilor şi serviciilor consumate devine o cheltuială în aceeaşi perioadă. Dacă se aşteaptă obţinerea de beneficii în perioadele viitoare, atunci valorile bunurilor vor fi considerate active imobilizate în perioada curentă iar plăţile efectuate pentru procurarea lor vor fi capitalizate.

Patrimonial, imibilizarile sunt reprezentate de bunuri sau valori destinate să deservească o perioadă îndelungată activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţie publică, fiind caracterizate prin

a. durata de utilizare este mai mare de un an;

b. nu se consumă şi nu se înlocuiesc la prima utilizare;

c. nu îşi schimbă forma pe prcursul utilizării;

d. nu sunt deobicei destinate vânzării;

Corelat cu definirea conceptului de imobilizare, un activ reprezintă o resursă controlată de către o întreprindere, ca rezultat al unor evenimente trecute,şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere.

Beneficiile economice viitoare reprezintă potenţialul activelor de a contribui,direct sau indirect la fluxul de numerar sau echivalentele de numerar pentru prsoana juridică. Imobilizările constituie cea mai mare parte a activului patrimonial în care sau investit capitalurile întreprinderii.

Pentru a fi recunoscută în situaţiile financiare ,ca un activ, o imibilizare trebuie să îndeplineasca următoarele doua condiţii

a. posibilitatea de a contribui la beneficiile viitoare sub forma fluxurilor de numerar

b. să aiba determinat un cost credibil

Ca urmare a faptului ca imibilizarile se folosesc o perioada îndelungată în activitatea unei întreprinderi, regii autonome sau instituţii publice ele se depreciază, adică îşi pierd din valoare, iar pentru menţinerea parametrilor tehnico-economici ale acestora şi a preciziei de lucru sunt necesare efectuarea de lucrări de întreţinere şi reparaţii. Procesul de depreciere a activelor imobilizate generează două tipuri de cheltuieli, şi anume:

-Cheltuieli cu amortizarea ,activelor imobilizate datorită uzurii fizice şi morale ale acestora,considerate depreciere ireversidilă

-Celtuieli cu ajustarea activelor imobilizate ,ca urmare a deprecierii lor,reprezintă un proces reversibil. Calculul şi înregistrarea ajustărilor pentru deprecierea imobilizărilor evidenţiază respectarea sau nerespectarea principiului prudenţei şi oferirea de informaţii publice pertinente prin situaţiile financiare.

Unele imobilizări, cum ar fi, de exemplu terenurile, nu se supun procesului de depreciere ireversibilă ,iar prin exploatarea raţională a acestora îşi sporesc fertilitatea ,marindu-şi potenţialul productiv

Astfel, desfăşurarea activitatii unei întreprinderi, regie autonomă sau instituţie publică impune existenţa unei baze tehnico-materiale în cadrul căreia imobilizările în calitate de elemente patrimoniale, deţin o pondere însemnată şi un rol economic important. Rata activelor imobilizate depinde în mare masură şi de specificul de activitate al întreprinderii, un nivel recomandat este greu de impus, se recomandă comparaţii cu sectorul din care face parte întreprinderea sau competitorul cel mai puternic.

112 CLASIFICAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Având în vedere diversitatea activelor imobilizate, regimul de expoatare a acestora , precum şi necesităţile de organizare şi conducere a evidenţei acestora se impune o structurare a lor. Iacob Petru Pântea, în lucrarea Contabilitratea financiară a întrepriderii propune următoarea clasificare:

1. După natura economico-financiară a activelor imobilizate se pot deosebi:

a. imobilizări necorporale, reprezentate de activele identificabile,nemonetare şi făra suport material,concretizate în cheltuieli de constituie,cheltuieli de dezvoltare,concesiuni,brevete licente,mărci de fabricaţie,programe informatice şi alte imobilizări necorporale. Acestea sunt supuse amortizării, duratele variind de la un element la altul. IAS 38 Activ necorporale reprezintă activele necorporale ca fiind un activ nonmonetar identificabil fără suport material şi deţinut în scopul utilizării în cadrul producţiei sau aprovizionării cu bunuri , furnizării de servicii, pentru inchiriere sau în scopuri administrative. IAS 38 solicită unei întreprinderi să recunoască un activ necorporal dacă şi numai dacă (1) este probabil ca societatea să obţină beneficii economice viitoare care pot fi atribuite activului respectiv şi (2) costul activului poate fi masurat în mod credibil.

b. imibilizări corporale, reprezentate de bunurile tangibile de folosinţă indelungata, ce includ terenurile şi mijloacele fixe - dat fiind ca tema acestei lucrări de licenta este “voi scrie titlul când va fi definit” imobilizările corporale vor fi detaliate în subcapitole individuale.

c. imibilizări în curs (corporale şi necorporale). Majoritatea autorilor de specialitate chiar şi legea nu individualizează separat această categorie de active, tratându-le în cadrul imobilizărilor necorporale, respectiv corporale, din acest motiv consider pertinentă tratarea imobilizărilor în curs din perspectiva imobilizărilor necorporale în curs de execuţie şi imobilizări corporale în curs de execuţie, astfel : Imobilizările necorporale în curs de execuţie reprezintă costul de producţie, respectiv, costul de achiziţie al imobilizărilor necorporale, neterminate până la sfârşitul perioadei de gestiune sau exerciţiului financiar iar Imobilizările corporale în curs de execuţie reprezintă investiţiile şi mijloacele fixe sau amenajările de terenuri, neterminate la sfarşitul perioadei de gestiune sau al exerciţiului financiar efectuate în regie proprie sau antrepriză , care se evaluează la costul de producţie sau achiziţie, ele urmănd a fi trecute în categoria imobilizărilor corporale după darea în folosinţă sau punerea în funcţiune , după caz.