Imobilizările Corporale - Principala Modalitate de Investire a Resurselor Financiare

Reuşita unei întreprinderi în realizarea beneficiilor economice viitoare depinde de deciziile de investire luate în prezent.

În sensul cel mai larg, o activitate de investiţie reprezintă o formă concretă de manifestare a procesului de consum prin intermediul căreia se formează, se reface şi se dezvoltă elementul mijloace fixe (imobilizări în active corporale) din structura unei întreprinderi. Ea transformă şi conservă valoarea aflată în produse (materiale, subansamble, unelte, etc) şi în servicii (proiectare, construire, dotare, etc) în mijlocul fix nou,refăcut sau modernizat, sub forma capacităţii acestuia de a presta servicii tip mijloc de muncă.

În sens contabil, investiţia reprezintă alocarea unei trezorerii disponibile pentru producerea unor bunuri de durată. Mai exact, noţiunea de investiţie se referă la achiziţionarea sau construirea unor imobilizări, respectiv active corporale, financiare sau necorporale.

1.1 Activul imobilizat – modalitate de investire a resurselor financiare permanente

Sistemul întreprinderii, pregătit pentru o activitate economică, îşi formează structura tehnică prin elementul mijloace fixe ( imobilizări în active corporale ). Acest element asigură baza tehnico-materială a capacităţii de producţie sub forma mijloacelor de muncă. Reprezintă depozitarul de valoare sub forma capacităţii de a presta servicii din cele mai diverse, consumabile în procesele de producţie.

Structura internă a mijloacelor fixe depinde de profilul întreprinderii şi gama de servicii tip mijloace fixe care este necesară procesului concret de producţie La rândul său, volumul total de mijloace fixe dintr-o unitate economică depinde de amploarea capacităţii de producţie pe care o solicită piaţa produselor ce se fac cu ajutorul mijloacelor fixe.

Odată cu creşterea tehnicizării, automatizării şi robotizării proceselor de producţie, locul mijloacelor fixe în structura de producţie a întreprinderii a crescut ca importanţă, dominând valoric şi cantitativ structura respectivă şi influenţând cantitativ - calitativ celelalte elemente.

Într-o întreprindere investiţiile sunt de o mare diversitate : tehnice, umane, sociale, financiare, comerciale, etc.

În funcţie de riscul pe care îl implică investiţiile pentru perspectiva întreprinderii, acestea sunt :

- investiţiile de înlocuire a echipamentelor complet uzate, au un risc foarte scăzut, deoarece nu presupun modificări ale tehnologiei de fabricaţie, noile echipamente având, în general, caracteristici similare celor vechi ;

- investiţiile de modernizare a echipamentului existent în funcţiune implică un risc scăzut ca urmare a unor modificări neesenţiale în tehnologia de fabricaţie Aceste investiţii sunt destinate ameliorării rentabilităţii şi productivităţii, având ca efecte : scăderea costurilor de producţie, economisirea manoperei directe, standardizarea procesului de producţie. Sunt cunoscute şi sub denumirea de investiţii de raţionalizare sau de productivitate ;

- investiţiile de dezvoltare, de extindere a unor secţii, uzine, presupun un risc mai mare legat de creşterea întreprinderii pe pieţele tradiţionale sau recente ;

- investiţiile strategice angajează structural întreprinderea şi presupun un grad de incertitudine ridicat. Aceste investiţii se referă la automatizarea întregului proces de fabricaţie , fuzionarea cu altă societate sau crearea unei filiale în străinătate. Ca urmare a gradului de incertitudine ridicat şi riscul va fi considerabil

1.1.1 Criteriile financiare pentru evaluarea proiectelor de investiţii

Criteriile financiare pentru evaluarea proiectelor de investiţii au în vedere :

- influenţa proiectelor asupra rezultatelor şi rentabilităţii întreprinderii ;

Fiecare proiect de investiţie avut în vedere, sau realizat de întreprindere suscită cheltuieli şi venituri pe toată durata sa de viaţă. Evaluarea contribuţiei proiectelor asupra rentabilităţii întreprinderii se face cu ajutorul unor indicatori de rezultate, determinaţi prin confruntarea fondurilor alocate iniţial cu rezultatele viitoare posibile de obţinut.

Pe de o parte, evaluarea proiectului se poate face pe baza profitului contabil rezultat din compensarea veniturilor totale cu cheltuielile totale angajate de proiect în cursul fiecărui an viitor. Indiferent dacă aceste cheltuieli sunt plătibile sau corespund unor cheltuieli calculate, ele vor diminua veniturile, determinând un surplus de bogaţie creat de proiect, dar nu un surplus monetar.

Pe de alta parte, evaluarea se poate face pe baza rezultatului brut, sau cash-flow-ului, rezultat din confruntarea încasărilor suplimentare cu plăţile suplimentare din activitatea întreprinderii prin punerea în funcţiune a investiţiei. Datorită caracterului pur monetar al analizei financiare , cash-flow-ul reprezintă indicatorul de rezultate cel mai pertinent.