Imobilizările Necorporale

Cap.I Noţiuni generale privind imobilizările necorporale

I.1 Conceptul de imobilizări necorporale

Activele necorporale există de foarte mult timp. Primul locuitor al cavernelor care a ştiut să apridă focul a deţinut cunoştinţe foarte valoroase. Această abilitate reprezenta un activ necorporal. Societăţile agricole timpurii care lucrau împreună deţineau un capital organizaţional valoros. Efortul lor colectiv a creat un activ necorporal. Oamenii care au inventat un alfabet sau un calendar sau un sistem de numerotare au fost inventatori timpurii ai unor active necorporale extrem de importante. Păcat că nu au ştiut să îşi breveteze invenţiile sau să îşi protejeze lucrările prin drepturi de autor!

Imobilizãrile necorporale denumite şi active necorporale sau intangibile sunt cheltuieli (investiţii) neconcretizabile în bunuri materiale, amortizabile într-o perioadã mai mare de timp (de regula 5 ani) şi care sunt efectuate pentru asigurarea unor condiţii tehnico-economice necesare finanţării întreprinderii .

Potrivit reglementărilor contabile în viguare din România şi Standardului IAS 38 „Imobilizări necorporale”, un activ necorporal este un activ nemonetar, fără suport material şi deţinut pentru utilizarea în procesul de producţie sau furnizare de bunuri şi servicii, fie pentru a fi închiriate terţilor sau în scopuri administrative.

Aşa cum reiese din multe lucrări de specialitate imobilizările necorporale cuprind:

-Cheluielile de constituire;

-Cheltuielile de cercetare – dezvoltare;

-Concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile comerciale, alte drepturi şi valori asimilate;

-Fondul comercial ;

-Alte imobilizări necorporale;

-Imobilizări necorporale în curs de execuţie;

-Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale.

Dicţionarul academic Merriam-Webster defineşte activele ca fiind ,,întreaga proprietate a unei persoane, asociaţii, corporaţii, sau patrimoniu asupra căreia se aplică sau care este supusă la plata datoriilor” sau ca un ,,avantaj sau o resursă” ca în expresia ,,înţelepciunea este activul său cel mai de preţ”.

În Formulările iniţiale ale Comitetului pentru Standarde Financiar – Contabile (CSFC), activele sunt definite ca ,,beneficiile economice viitoare probabile care vor fi obţinute sau controlate de o anumită entitate ca rezultat al tranzacţiilor sau evenimentelor anterioare” .

Conform standardului SFAS 141 Goodwill and Other Intangible Assets (2001), activele necorporale sunt acele active nefinanciare fără substanţă fizică. Standardul împarte activele necorporale în amortizabile şi neamortizabile. Dacă durata de viaţă utilă a activelor necorporale achiziţionate este definită, ele se amortizează; în caz contrar, ele nu se amortizează. Acesta din urmă este cazul anumitor mărci de comerţ, licenţe sau altor drepturi care pot fi reînoite periodic cu costuri modice şi care astfel dobândesc o durată de viaţã utilă nedefinită. Anual, întreprinderile trebuie să evalueze durata utilă de viaţă a activelor neamortizabile în cazul în care aceasta nu mai este nedefinită, activele respective trebuie testate pentru depreciere .

Orice firmă deţine două tipuri de active: cele pe care le putem atinge (active corporale) şi cele pe care nu le putem atinge (active necorporale). În cadrul activelor necorporale se face de obicei distincţia între active necorporale identificabile si active necorporale neidentificabile. Din categoria celor identificabile (pot fi identificate în mod sigur, în special cercetarea şi dezvolatarea) fac parte şi brevetele, drepturile de autor, mărcile comerciale şi secretele comerciale. La fel de importante ca şi cele identificabile, activele neidentificabile sunt acele active care rămân ascunse, cel puţin în sens contabil până când o anumită tranzacţie conduce la identificarea lor (fondul comercial).

I.2 Trăsături caracteristice ale imobilizărilor necorporale

Din punctul de vedere al conţinutului lor, imobilizările necorporale sunt reprezentate de acele valori şi drepturi ce se utilizează pe o perioadă mai mare de un an, contribuind direct sau indirect la profitul întreprinderii. Aceste valori şi drepturi se caracterizează prin faptul că nu se consumă la prima utilizare, participă la mai multe cicluri de exploatare şi îşi transmit treptat valoarea asupra bunurilor, lucrărilor sau serviciilor la a căror realizare au contribuit.

Definirea unui activ necorporal impune caracterul identificabil al imobilizării respective pentru a o distinge cu claritate de good will (fondul comercial), controlul asupra unor resurse şi existenta beneficiilor economice viitoare.

Imobilizările necorporale trebuie să îndeplinească cumulativ condiţiile de a fi pe termen lung şi de a avea existenţă fizică.