Imobilizările necorporale

Capitolul I

Delimitari privind contabilitatea imobilizarilor necorporale

Activele imobilizate sau fixe, denumite si active pe termen lung, imobilizari sau bunuri imobile, cuprind toate acele valori economice de investitie a caror perioada de utilitate si lichiditate este mai mare de un an. Ele alcatuiesc baza si mijloacele de actiune ale întreprinderii. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizeaza prin durabilitatea lor mai îndelungata cât si prin repetata lor participare la circuitul economic. Functia acestor bunuri este fixata în activitatea economica si sociala a întreprinderii sau în activitatea altor întreprinderi, în cazul investitiilor financiare, fara ca prin utilitatea lor sa se delimiteze ca bunuri destinate direct comercializarii. În consecinta, ele nu se consuma sau nu se înlocuiesc dupa prima utilizare.

Imobilizarile sau activele imobilizate reprezinta bunuri si valori de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create de unitatea patrimoniala, destinate sa serveasca o perioada îndelungata, mai mare de un an, în activitatea unitatii si care nu se consuma la prima utilizare.

În organizarea contabilitatii imobilizarilor se tine seama de continutul lor, dupa care ele se împart în trei mari categorii si anume :

" Imobilizari necorporale

" Imobilizari corporale

" Imobilizari financiare

Fiecare din aceste categorii prezinta o serie de trasaturi specifice, ceea ce influenteaza

modul de organizare a contabilitatii sintetice si analitice.

Contabilitatea tuturor categoriilor de imobilizari se realizeaza cu ajutorul conturilor din clasa 2 Conturi de active imobilizate din planul de conturi general, care cuprinde în grupe distincte conturile imobilizarilor necorporale, conturile imobilizarilor corporale, conturile imobilizarilor în curs de executie, conturile imobilizarilor financiare, precum si conturile amortizarilor privind imobilizarile si a celor privind provizioanele pentru deprecierea acestora.

Caracterizarea imobilizarilor, structurate pe cele trei categorii si pe grupe omogene, operatiile economice si financiare specifice, precum si conturile sintetice si analitice corespunzatoare reflectarii acestor operatii vor fi prezentate în continuare.

1.1 Clasificarea imobilizarilor necorporale

Imobilizarile necorporale sau nemateriale sau active intangibile sunt acele valori economice de investitie, care nu sunt reprezentate printr-un bun fizic, concret, ci prin valori nemateriale, respectiv printr-un document juridic sau comercial.

În cadrul acestei categorii se cuprind urmatoarele :

1. Cheltuieli de constituire

2. Cheltuieli de cercetare si dezvoltare

3. Concesiuni, brevete si alte drepturi si valori similare

4. Fond comercial

5. Alte imobilizari necorporale

1. Cheltuielile de constituire sau de stabilamente(frais dtablissement, fr.), denumite si de fondare sau organizare(organization costo, engl.) reprezinta cheltuielile ocazinate de înfiintarea sau modificarea activitatii unitatii patrimoniale cum sunt: taxe si alte cheltuieli de înscriere si înmatriculare, cheltuieli cu emiterea si vânzarea de actiuni sau obligatiuni, cheltuieli de prospectare a pietii si publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura.

Toate aceste cheltuieli se recupereaza, prin amortizare, intr-o periaoada de cel mult 5 ani. In cadrul majorarii de capital prin aporturi noi, acestea pot fi recuperate din primele de capital.

2. Cheltuielile de cercetare si dezvoltare sunt ocazionate de efectuarea unor lucrari sau obiective de cercetare, în regie proprie, care sa prezinte garantia realizarii eficientei scontate în urma aplicarii acestora, pentru necesitatile proprii ale unitatii patrimoniale. In continutul lor se disting: lucrarile de cercetare fundamentala (cercetare fundamentala pura sau orientata spre rezolvarea unor probleme tehnice), cercetare aplicativa (solutii noi) si dezvoltare (vizeaza productia cu produse, sisteme, servicii noi si ameliorarea substantiala a celor vechi).

Cheltuielile de cercetare si de dezvoltare sunt considerate imobilizari, daca îndeplinesc urmatoarele trei conditii :

a) Directia societatii comerciale trebuie sa precizeze concret intentia de a produce si comercializa sau de a utiliza produsul sau procedeul obtinut prin cercetare.

b) Proiectele în curs de cercetare trebuie sa fie net individualizate, iar costul lor sa fie stabilit distinct.

c) Fiecare proiect de cercetare trebuie sa aiba serioase posibilitati de realizare tehnica si de rentabilitate comerciala.

Si aceste cheltuieli trebuie sa fie amortizate în cel mult 5 ani.

3. Concesiunile, brevetele, licentele, marcile si alte drepturi si valori similare sunt constituite din valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniu, potrivit contractelor încheiate, care stipuleaza drepturile si obligatiile închiriatorului si concesionarului.

Cheltuielile efectuate pentru achizitionarea drepturilor de exploatare a unui bun, activitate sau serviciu, în cazul concesiunilor, a unui brevet, a unei licente, marci de fabrica si alte drepturi similare de proprietate industriala si comerciala sunt amortizate pe toata durata prevazuta pentru exploatarea sau utilizarea acestor imobilizari, astfel:

Concesionarea se refera la modalitatea juridica prin care activitati sau bunuri ale statului, persoanei fizice sau juridice, numite inchiriator (concedent) sunt date, contra plata (numita redeventa), pe timp indelungat in posesia (folosinta sau exploatarea) altei persoane fizice sau juridice, numite cesionar autohton sau strain.

Remarca. Imobilizarile necorporale, de natura concesiunilor, a superficiei si a uzufructului, se amortizeaza pe toata durata contractului.

Brevetele (de inventie) sunt titluri eliberate de o institutie competenta prin care se confirma caracterul de inventie a obiectului sau confera inventatotului dreptul exclusiv de a utiliza inventia.

Situatia cea mai frecvent intalnita este aceea in care se achizitioneaza un brevet de inventie in contrapartida varsarii unei redevente proportionale (eventual) cu cifra de afaceri sau cu profitul, ce se obtin de pe urma exploatarii brevetului.

Remarca. Brevetele pot fi amortizate de unitatea patrimoniala care le detine pe perioada monopolului de exploatare.

Licentele sunt imobilizari necorporale generate de utilizarea brevetelor. Licenta reflecta contractul prin care posesorul unui brevet de inventie, marci de fabrica, acorda dreptul unei persoane fizice sau juridice, sau statului, contra unei sume de bani, de a folosi si valorifica, partial sau integral, brevetul (ex: in comert poate exista dreptul unei persoane fizice sau juridice de a importa sau exporta o marfa).

Remarca. Licentele sunt amortizabile pe perioada de exploatare.

Marcile sunt considerate marci de fabrica, de comert sau de serviciu si reprezinta certificatul de origine, semnul distinctiv al unei firme, intreprindere etc., constituit din cuvinte, litere, cifre, reprezentari grafice prin care isi individualizeaza produsele de cele identice ale altor firme din tara si strainatate.

Remarca. Marcile care fac obiectul unei proiectii pe o durata nelimitata de timp nu pot sa fie, in principiu, amortizate, putand insa face obiectul provizioanelor pentru depreciere.

Know-how-ul apartine drepturilor si valorilor similare fiind considerat ansamblul cunostintelor tehnice si procedeelor tehnologice ce nu fac obiectul unui brevet dar au caracter de secret comercial: toate tipurile de inteligenta comercializabila ce fac obiectul unei licente.

Remarca. Amortizarea se realizeaza pe toata durata normala de utilizare sau pe durata probabila de exploatare.