Impactul internaționalizării firmelor în prezentarea situațiilor financiare

Impactul internationalizarii firmelor in prezentarea situatiilor financiare:

Unele evidente franceze

Introducere

La inceputul anilor 1985, Doupnik si Taylor (1985,p.27) au punctat faptul ca problema diversiatii in practicile nationale de contabilitate a fost pe larg discutata de-a lungul anilor. O economie mondiala care exista in comert si investitii nu arata nici o frica pentru barierele nationale. Diferenţele în practicile de contabilitate între ţări împiedică fluxul de capital dincolo de frontiere, necesar pentru alocarea optimă a resurselor la nivel mondial.

Aceasta tendinta de globalizare s-a intensificat cu adevarat in ultimii 20 de ani, ducand la schimbari profunde in domeniul raportarii financiare, asa cum a fost ilustrat prin acordul de convergenta semnat intre FASB si IASB in 2002 si adoptarea de către Uniunea Europeană a IAS / IFRS din 2005.

Practicile raportarii financiare ale fiecarei tari urmeaza un set de principii, reguli sau conventii care au evoluat in domeniul politic, juridic, economic si cultural al acelei tari, si in consecinta raportarile financiare au dus lipsa adesea de inteligibilitatea si acceptarea internationala.

Intre timp, cresterea masiva a firmelor multinationale a fost urmata de o crestere a ofertei pentru informatiile financiare de catre comunitatea mondiala a actionarilor , investitorilor si creditorilor.

Liderul schimbarilor de valori din lume impune listarea cerintelor care plaseaza intreprinderile multinationale sub raporturi suplimentare de contabilitate.

Intrebarea cum se descurca firmele cu practicile financiare de comunicare impreuna cu internationalizarea afacerilor lor este asadar foarte interesanta.

Choi (1991,p.106) a dezvoltat o teorie cu privire la modul in care companiile multinationale se descurca cu problemele dintre diferentele de contabilitate internationala, in scopul de a servi mai bine investitorilor straini. În opinia sa, ... firmele încearcă să strângă fonduri în străinătate, la costuri rezonabile faţă de cât de mult doresc să ţină seama de nevoile de informare ale investitorilor, care sunt folosite la acordarea de capital, pe baza rapoartelor întocmite în conformitate cu normele contabile locale şi de raportare.

În încercarea de a aborda investitorii, care pot fi mai puţin toleranti cu privire la diferenţele de contabilitate, managementul poate opta pentru a oferi cititorilor străini urmatoarele:

1) conturile care au fost retratate de la principiile contabile ale cititorului ţară-domiciliu,

2) informaţii suplimentare,

3) consolidare auditului, sau orice combinaţie a celor de mai sus.

În plus faţă de aceste trei abordări (sau orice abordare combinata cu două sau cu toate dintre ele), studiul nostru oferă unele dovezi empirice cu privire la un al patrulea posibil mod de a dezvalui informaţiile financiare ca “decizie relevanta” (un termen dezvoltat de Choi (1991)) : alegerea unei alternative (de exemplu, non-tradiţionale) format pentru situaţiile financiare (în sensul ca acest studiu specific să cuprindă bilanţul şi contul de profit).

Deoarece informaţiile financiare acum circula dincolo de graniţele naţionale, diferenţele internaţionale în formatul situaţiilor financiare au apărut ca o problemă importantă. Deşi eficienta ipotezei pieţii poate sugera că formatul situaţiilor financiare nu ar trebui să fie considerate importante de către utilizatorii de informaţii, studii experimentale au dovedit adesea că felul cum sunt prezentate informaţiile financiare are un impact real asupra "percepţiei utilizatorilor firmelor de risc (de exemplu, Maines & McDaniel, 2000 ).

Comparabilitatea in pozitia si activitatea financaira a companiilor este esentiala pentru utilizatorii informatiei de contabilitate, dar simpla comparabilitate este inca un drum lung fara realizari.

Pretutindeni o serie de formaturi de prezentare sunt folosite ca documente cheie, in mod particular bilantul si contul de profit (Sutton, 2004;Kothari & Barone, 2006; Stolowy & Lebas, 2006; Walton & Aerts,2006).

Exista doua formate ale bilantului, care difera prin modul in care activele si pasivele sunt clasificate:"prin termen" (pe termen lung versus pe termen scurt), sau "prin natura" (necorporale, corporale, financiare sau de exploatare) (vezi tabelul 1) ; şi două tipuri de clasificare a cheltuielilor pentru declaraţia de venit: "prin natura" (în funcţie de tipul de cheltuieli) sau "după criteriul funcţiei" (formatul "costului vânzărilor") (a se vedea Tabelul 2).

În mod tradiţional, "prin termen", bilanţul şi "prin funcţie", declaraţia de venit sunt considerate practici "anglo-americane", pentru că acestea corespund practicilor folosite de cele mai multe firme din America de Nord şi Marea Britanie. În schimb, "prin natura" bilanţul şi contul de profit corespunde practicii tradiţionale din Europa (inclusiv Belgia, Franţa, Germania şi Elveţia).

Referindu-se la standardele internaţionale de contabilitate, IAS 1 (IASB, 2003, secţiunile 51, 57, 60) permite firmelor de a alege între modelele de bilanţ "prin termen" şi "prin natura" (a se vedea tabelul 1). IASB nu explică în standardul sau de ce permite încă formate diferite. Explicaţia cea mai plauzibilă este că tehnic este imposibil să fuzioneze cele două formate şi IASB nu poate impune o alegere care ar merge împotriva practicii folosite de mii de companii din lume.

Dintre toate ţările care permit o gamă largă de formaturi de bilanţ şi cont de profit, Franţa este un exemplu deosebit de interesant, deoarece permite un grad mare de libertate în ceea ce priveşte formatul situaţiilor financiare. Acest lucru permite cercetătorilor sa răspunda la întrebarea noastră de cercetare: de ce unele firme franceze alege un format alternativ pentru situaţiile lor financiare?

Tabelul 1

Prezentarea bilanţului (pasive)

Panou A: "prin natura" bilantului

Pasive financiare (indiferent de scadenţă)

- Datorii privind instituţiile financiare (porţiuni pe termen lung şi pe termen scurt)

- descoperit de cont

Tranzactii (sau de operare) pasivelor (datorii legate de tranzacţionare şi a relaţiilor cu alţi parteneri)

- plăţi în avans, primite de la clienti privind contractele care urmează să fie livrate în viitor

-conturi de plătit (datoriei contractate de la furnizori în cadrul activităţii)

- datorii la autorităţile fiscale.

Panou B: "prin termenul" bilanţului

Datorii pe termen lung(sume datorate după mai mult de un an

- datorii financiare (porţiune pe termen lung)

-conturi de plătit (pentru datorii datorate în mai mult de un an)

Datorii pe termen scurt (sume datorate în termen de un an)-

- datorii financiare (porţiunea pe termen scurt)

-descoperirile de cont

-conturi de plătit (pentru care data scadenţei este de obicei mai puţin de un an de la data bilanţului)