Impactul Metodei ABC în Practicarea Gestiunii Costurilor. Studiu Privind Aplicarea Metodei

I. Introducere

Schimbarile survenite in mediul economic, modernizarea tehnologiei (automatizare si robotizare), nevoia de informatii pertinente in procesul decizional, atingerea obietivelor de performanta au condus la o regandire a calculatiei costurilor in contextul unui nou management.

Managementul economic are nevoie de o mai buna cunoastere a mecanismelor de formare a performantei. Este evident ca acest lucru nu se poate face din exterior, ci rezulta prin corelarea eforturilor personalului operational si de conducere. Din aceasta perspectiva, nivelurile de analiza care se impun sunt procesele si activitatile.

Gestiunea pe activitati se bazeaza pe:

- Analiza activitatilor si proceselor ce participa la livrarea produselor catre clienti;

- Punerea in evidenta a modului de formare a costurilor;

- Analiza valorii adaugate produselor de catre activitati.

Ea a fost conceputa pentru a raspunde urmatoarelor obiective:

- Obtinerea de costuri cu fundamentare profund economica si cresterea relevantei informatiei de tip cost in procesul decizional;

- Facilitarea dezvoltarii permanente si reducerea continua a costurilor;

- Crearea premiselor desfasurarii strategiei prin actiunile pilotajului operational.

Metoda ABC este rezultatul unor cercetari justificate prin:

- Nevoia de a elimina risipa;

- Identificarea relatiilor cauza-efect intre cheltuieli si produse;

- Alocarea rationala a cheltuilelilor asupra produselor si nu de o maniera globala si imprecisa;

- Integrarea in calculul costului a deferentelor de cheltuieli impuse de personalizarea produselor.

Originea metodei pe activitati se afla in SUA si lucrarea de baza se considera a fi „The Hidden Factory” elaborata de Jeffrey G. Miller si Thomas E. Vollmaan. Cei doi autori au supus uniu studiu critic sectoarele si locurile de costuri comune (indirecte), ajungand la concluzia ca pasul hotarator pentru controlul costurilor indirecte constaq in elaborarea unui model care sa detalieze si sa structureze cauzele acestor costuri.

Problema fundamentala a calculatiei costurilor o constituie costurile indirecte si alocarea acestora pe obiecte de cost (produse, servicii). Metodele traditionale de calcul a costurilor rezolva acest lucru prin utilizarea unei baze de absortie (ore manopera, ore masina, salarii directe etc.), mai mult sau mai putin aleatoare.

Metoda costurilor bazate pe activitati a fost dezvoltata din cauza deficientelor sistemului traditional de alocare a costurilor. Aceasta metoda a fost inventata cu scopul de a introduce un sistem logic de alocare suplimentar care rezulta intr-o mai buna informare si imbunatatirea deciziilor manageriale.

Metoda ABC este o alternativa la contabilitatea traditionala. Este un model de calculatie a costurilor care identifica blocurile de cost, sau centrele de activitate dintr-o organizatie si reparizeaza costurile produselor si serviciilor, pe baza numarului de evenimente sau tranzactii implicate in procesul obinerii unui produs sau serviciu.

Metoda ABC stabileste costul produsului pe baza activitatilor ce se desfasoara pentru fabricarea sa, oferind avantajul unui cost mai real, pe baza caruia se pot lua decizii strategice.

II. O comparație între sistemul tradițional și sistemul ABC.

Figura 1 ilustrează diferența majoră dintre costurile tradiționale și sistemul ABC. Este evident din figura 1 că ambele sisteme conțin cele 2 faze ale procesului de repartiție. În prima fază, sistemul tradițional repartizează cheltuielile de regie departamentelor de producție și de întreținere și apoi redistribuie costurile departamentului de întreținere departamentelor de producție. Sistemul ABC alocă cheltuielile de regie fiecărei activitate majoră ( mai degrabă decât departamentelor). Cu sistemul ABC, multe centre bazate pe costuri pe activități sunt stabilite, în timp ce cu sistemele tradiționale, cheltuielile de regie tind să fie îngropate de departamente, astfel ele sunt descrise precum costuri pe centre.

Activitățile constă în agregarea a mai multor acțiuni diferite și sunt descrise ca verbe asociate cu obiecte. Activitățile tipice care pot fi susținute includ: inventarul producției, montarea mașinilor, mutarea materialelor, achiziționarea materialelor, inspecția posturilor, înregistrarea evoluției cu furnizorii, expediția și evoluția comenzilor clienților. Evoluția activităților de producție include producția mașinilor și asamblarea produselor. Conform procesului de producție, costul centrelor pe activitați sunt adesea identice cu costul centrelor folosite de sistemele tradiționale. Activitățile susținute sunt de asemenea câteodată identice cu costul centrelor folosite de sistemele tradiționale, cum ar fi când departamentul de achiziție si activitatea sunt amândouă tratate precum cost pe centre.