Impozitele și Taxele - Principalele Surse de Venit la Bugetul de Stat

ARGUMENT

Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu definitive (nerambursabil) şi fără contraprestaţie din partea statului.

Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie înţeles în sensul că plata acestora către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice care realizează venit dintr-o anumită sursă sau posedă un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datorează impozit. Dreptul de a introduce impozite îl are statul şi el se exercită prin intermediul puterii legislative (Parlamentul) , iar uneori şi, în anumite condiţii, prin organele de stat locale. Parlamentul se pronunţă în legătură cu introducerea impozitelor de stat de importanţă naţională, iar organele de stat locale pot introduce unele impozite în favoarea unităţilor administrative teritoriale. În România, conform Constituţiei, consiliile locale sau judeţene stabilesc impozitele şi taxele locale, în limitele şi condiţiile legii. Rolul impozitelor de stat se manifestă pe plan financiar, economic şi social. Modul concret de manifestare a acestui rol cunoaşte anumite diferenţieri de la o etapă de dezvoltare economico-socială la alta. Rolul prioritar al impozitelor este în plan financiar, deoarece acestea constituie mijlocul principal de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice. În plan economic rolul impozitelor rezidă în încercările statului de a folosi mai mult impozitele ca mijloc de intervenţie în activitatea economică. În funcţie de intenţia legiuitorului, impozitele se pot manifesta ca un intrument de încurajare sau de frânare a unei activităţi economice, de creştere sau de reducere a producţiei sau a consumului unui produs, de impulsionare sau de îngrădire a comerţului exterior. În plan social, rolul impozitelor se concretizează în faptul că , prin intermediul lor, statul procedează la redistribuirea unei părţi importante din produsul intern brut între grupuri sociale şi indivizi, între persoanele fizice şi cele juridice.

Prin urmare, impozitele constituie unul din principalele instrumente de care statul dispune pentru redistribuirea veniturilor şi a averii.

Având în vedere aceste motivaţii, am structurat lucrarea intitulata: “ Impozitele şi taxele - principalele surse de venit la bugetul de stat “ in 3 capitole.

În primul capitol, am fãcut referire la bugetul de stat şi sistemul fiscal precizând definiţia acestora.

Bugetul de stat sau bugetul public este un document, un plan sau o balanță în care se prevăd sumele de bani stranse la dispoziția statului, surse de proveniență a acestora precum și direcțiile lor de utilizare.

Bugetul de stat, este o componentă de bază a bugetului general consolidat și a finanțelor publice în general. Termenul de buget își are originea în limba latină desemnând un sac, cu bani fiind regăsit cu același sens si în limba franceză, semnificând sau ca pungă sau cufar în care se păstrau obiecte personale sau banii atunci când întreprindea o călatorie.

Sistemul fiscal reprezintă modul de cercetare şi acţiune, procedeele şi modalităţile de investigare în vederea prevenirii, constatării şi înlăturării cazurilor de sustragere de la calcularea, evidenţa şi plata impozitelor şi taxelor cuvenite statului.

Totalitatea impozitelor şi taxelor provenite de la persoanele juridice şi persoanele fizice care-i procură statului o parte covârşitoare din veniturile bugetare, formează sistemul fiscal.

În capitolul II Obiectul şi conţinutul social – economic al impozitelor, am descries pe scurt, apariţia impozitelor, conţinutul şi caracteristicile impozitelor şi taxelor, principiile fiscalitãţii, elementele impozitului si în final am clasificat impozitele şi taxele.

Dintre impozitele şi taxele achitate la bugetul de stat, am considerat cã impozitul pe profit este cel mai important impozit din cadrul bugetul de stat.

Impozitul pe profit reprezinta un impozit datorat la bugetul statului de catre toti contribuabilii, asa cum ii defineste Codul Fiscal, care inregistreaza profit fiscal in perioada de raportare si totodata, o cheltuiala fiscala a intreprinderii suportata la nivelul intregii sale activitati. Acesta se calculeazã în procent de 16%, reprezentând o sursã importantã de venit la buget.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND BUGETUL DE STAT ŞI SISTEMUL FISCAL

1.1. Bugetul de stat - principală componentă a sistemului bugetar

Bugetul de stat sau bugetul public este un document, un plan sau o balanță în care se prevăd sumele de bani stranse la dispoziția statului, surse de proveniență a acestora precum și direcțiile lor de utilizare.

Bugetul de stat, este o componentă de bază a bugetului general consolidat și a finanțelor publice în general. Termenul de buget își are originea în limba latină desemnând un sac, cu bani fiind regăsit cu același sens si în limba franceză, semnificând sau ca pungă sau cufar în care se păstrau obiecte personale sau banii atunci când întreprindea o călatorie.

La definirea bugetului de stat concură două abordări şi anume:

- una juridică şi alta economică.

Sub aspect juridic bugetul reprezintă un act prin care sunt prevazute şi autorizate veniturile şi cheltuielile anuale ale statului.

Sub aspect economic bugetul subliniază corelaţiile macroeconomice şi în special legătura cu nivelul şi evoluţia produsului intern brut.

Bugetul de stat exprimă relaţiile economice în formă bănească ce iau naştere în procesul repartiţiei PIB, în conformitate cu obiectivele de politică economică, socială şi de altă natură ale fiecărei perioade. Aceste relaţii se manifestă în dublu sens: pe de o parte, ca relaţii prin intermediul cărora se mobilizează resursele băneşti la dispoziţia statului, iar pe de alta parte, ca relaţii prin care se repartizează aceste resurse.

În economia modernă, bugetul nu mai constituie un simplu document în care se înscriu veniturile şi cheltuielile probabile ale statului pe o perioada de 12 luni, ci este un plan financiar la nivel macroeconomic.

În România, nevoile de resurse la nivelul societăţii şi posibilităţile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat.