Impozitul pe Profit

Impozitul pe profit

Incepand cu 1 ianuarie 2005 cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, cu unele excepţii: un impozit minim de 5% din veniturile realizate, în cazul contribuabililor care desfăşoară activităţi de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive , inclusiv a persoanelor juridice care realizează astfel de venituri în baza unui contract de asociere şi la care impozitul pe profit datorat pentru activităţile prevăzute în acest articol este mai mic de 5% din veniturile respective. Cu alte cuvinte, în cazul contribuabililor care realizează venituri din activităţi de natura celor limitativ enumerate, dacă impozitul pe profit ( de 16% ) este mai mic decat 5% din veniturile realizate, se datorează impozitul de 5% pe venit, iar nu impozitul de 16% pe profit10.

Impozitul pe profit este unul dintre cele mai importante venituri bugetare obţinute sub forma impozitelor directe.

De la instituirea impozitului pe profit în ţara noastră dupa 1990, sistemul de impozitare al acestuia a suportat numeroase modificări care prin natura lor au determinat variaţii semnificative ale ponderii impozitului pe profit în veniturile bugetului de stat. Baza fiscală a unui activ reprezintă valoarea ce va fi dedusă în scopuri fiscale din orice beneficiu economic impozabil care va fi generat către o entitate atunci când aceasta recuperează valoarea contabilă a activului. Dacă aceste beneficii economice nu vor fi impozabile, atunci baza fiscală a activului este egală cu valoarea sa contabilă.

Baza fiscală a unei datorii este valoarea sa contabilă, mai puţin orice sumă care va fi dedusă în scopuri fiscale în ceea ce priveşte respectiva datorie în perioadele contabile viitoare. În cazul veniturilor care sunt încasate în avans, baza fiscală a datoriei astfel rezultate este valoarea sa contabilă, mai puţin valoarea veniturilor ce nu vor fi impozabile în perioadele viitoare.

Unele elemente au bază fiscală, dar nu sunt recunoscute drept active şi datorii în bilanţ. De exemplu, costurile de cercetare sunt recunoscute ca şi cheltuieli în determinarea profitului contabil în perioada în care ele au apărut, dar pot să nu fie considerate deductibile în determinarea profitului impozabil (pierderii fiscale) până într-o perioadă ulterioară. Diferenţa dintre baza fiscală a costurilor de cercetare, aceasta fiind valoarea pe care autorităţile fiscale o îngăduie a fi dedusă în perioadele contabile viitoare, şi valoarea contabilă nulă este o diferenţă temporară deductibilă ce va avea ca rezultat o creanţă privind impozitul amânat.

Rezultat fiscal = Rezultat contabil +/- Diferenţe permanente +/- Diferenţe temporare

Datorită diferenţelor care apar între regulile contabile şi cele fiscale, în vederea determinării rezultatului fiscal, rezultatul contabil este supus anumitor ajustări.

Aşa cum se observă din formula prezentată sus, ajustările la care este supus rezultatul contabil, în vederea determinării obligaţiilor fiscale, îmbracă forma diferenţelor permanente şi temporare.

Următoarele venituri sunt neimpozabile la calculul profitului impozabil:

a) dividendele primite de la o persoană juridică română;

b) diferenţele favorabile de valoare a titlurilor de participare, înregistrate ca urmare a încorporării rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune la persoanele juridice la care se deţin titluri de participare, precum şi diferenţele de valoare a investiţiilor financiare pe termen lung.

c) veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea cheltuielilor nedeductibile;

d) veniturile neimpozabile, prevăzute expres în acorduri şi memorandumuri aprobate prin acte normative.

Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare.

Sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri şi:

a) cheltuielile cu achiziţionarea ambalajelor, pe durata de viaţă stabilită de către contribuabil;

b) cheltuielile efectuate, potrivit legii, pentru protecţia muncii şi pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

c) cheltuielile de reclamă şi publicitate efectuate în scopul popularizării firmei, produselor sau serviciilor, în baza unui contract scris.