Impozitul pe Profit

Introducere

Impozitul reprezintă o formă de prelevare a unei părti din veniturile persoanelor fizice sau juridice, cu caracter obligatoriu si cu titlu nerambursabil, la dispoziţia statului şi care nu presupune o contraprestaţie din partea acestuia.

Potrivit articolului 138 alineatul 1 din Constituţia României, impozitele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege.

Caracterul obligatoriu presupune ca plata impozitelor către stat este o sarcină impusă tuturor persoanelor fizice si juridice care realizează venituri din: profit, salarii, venituri realizate de liberi profesionalisti etc.

Rolul principal al impozitelor datorate statului este acela de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice fiind un instrument al politicii economice, prin care se redistribuie o parte a veniturilor, putând fi stimulate investiţiile si înviorarea conjuncturii economice. Pe plan social, rolul impozitelor este de redistribuire a unei parti din produsul intern brut între clasele sociale, intre persoanele fizice si cele juridice.

Impozitul pe profit este un impozit personal iar în cadrul reformei fiscale din România , impozitul pe profit ocupă un rol important atât prin prisma contribuţiei sale la formarea veniturilor bugetare cât şi prin influenţarea activităţilor generatoare de profit.

Pentru o perioadă îndelungată de timp dreptul fiscal a intervenit în domeniul contabil pentru a fixa reguli de evaluare sau metode de prezentare a conturilor anuale însă nevoia de informare a unei game largi de utilizatori, pe plan internaţional a dat naştere unui adevărat drept contabil neinflueţat de dreptul fiscal. Fiecare dintre cele două discipline are autonomia sa, dispune de o reglementare specifică şi are domeniul său propriu de intervenţie.

În plan contabil, determinarea conturilor anuale se face obligatoriu prin aplicarea regulii contabile, chiar dacă este semnificativ diferită de cea fiscală.

În plan fiscal se aplică dispoziţiile dreptului fiscal iar dacă apar divergenţe intre dreptul contabil şi dreptul fiscal, acestea se soluţioneaza prin corectarea rezultatului contabil. În orice altă situaţie se aplică regulile contabile. În practică există numeroare divergenţe între cele doua discipline. Apare uneori situaţia în care managerul întreprinderii trebuie să facă o alegere delicată între obligaţia de a prezenta conturile anuale (respectând principiul imaginii fidele) şi dorinţa de a optimiza costul fiscal al activităţii. Aplicarea regulilor contabile în acest caz, poate duce la apariţia unor erori care generează penalităţi. Pentru eliminarea unor astfel de erori este necesară înştiinţarea organelor fiscale cu privire la poziţia deţinută de întreprindere ţi cu privire la motivele care au dus la abordarea respectivă. Prin urmare în anexele ce însoţesc bilanţul contabil, contul de profit ţi pierdere trebuie menţionate regulile ţi metodele contabile folosite, modalităţile de evaluare aplicate, în special dacă există posibilitatea alegerii între mai multe metode. De asemenea trebuie indicate şi justificate derogările de la principiile generale.

Codul fiscal român a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2004 reunind principalele acte normative fiscale şi asigură cadrul legal pentru impozitele şi taxele care se aplică în România, precizând persoanele care trebuie să plătească aceste impozite şi taxe precum şi modalitatea de calcul şi de plată a acestora. Codul fiscal cuprinde de asemenea metodologia de modificare a impozitelor şi taxelor în vigoare în România şi autorizeaza Ministerul Finanţelor Publice să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine şi să se angajeze în alte activităţi specifice.

Cadrul legal de administrare, colectare şi executare silită a impozitelor şi taxelor în vigoare în România este cuprins în Codul de Procedură Fiscală

Dacă o prevedere a oricărui act normativ în vigoare contravine unei prevederi ale Codului fiscal, în toate sensurile fiscale se aplică prevederile Codului fiscal. Dacă oricare din prevederile Codului fiscal contravine unei prevederi a unui tratat la care România este parte, atunci se aplică prevederile acelui tratat.

1. Abordari contabile privind impozitul pe profit

1.1 Impozitul pe profit în viziunea Standardului International de Contabilitate 12

Termenii care se regăsesc în prezenta lucrare au următoarele definiţii:

Rezultatul contabil este profitul sau pierderea dintr-o perioadă înainte de scăderea cheltuielilor cu impozitul.

Profitul impozabil (pierderea fiscală) este profitul (pierderea) pentru o perioadă determinată in concordanţă cu regulile stabilite de autorităţile fiscale, pe baza cărora impozitul pe profit este plătibil/recuperabil.

Cheltuiala cu impozitul/venitul din impozit reprezintă valoarea globală inclusă in determinarea profitului sau pierderii pentru o perioadă in ceea ce priveşte impozitul curent şi cel amânat.

Impozitul curent este valoarea impozitului pe profit plătibil/recuperabil in raport cu profitul impozabil/pierderea fiscală pe o perioadă.

Datoriile privind impozitul amânat sunt reprezentate de valorile impozitului pe profit plătibile in perioadele contabile viitoare, în ceea ce priveşte diferenţele temporare impozabile.