Impozitul pe profit și imaginea fidelă

Capitolul 1 Studiu privind relatia contabilitate-fiscalitate în contextul unor sisteme contabile reprezentative

1.1 Fiscalitatea-factor de diferentiere a sistemelor contabile

Orice unitate patrimoniala este un sistem deschis care interactioneaza în permanenta cu mediul extern.Unele componente ale mediului extern au efecte directe asupra activitatii unitatii, iar altele actioneaza indirect,prin intermediul celorlalte componente. Elementele cu actiune directa si care formeaza mediul unitatii sunt : furnizorii , clientii si concurenta. Elementele cu actiune indirecta formeaza mediul general al unitatii patrimoniale în cadrul caruia, pe lânga componenta sociala ,economica, financiara, politica, latura fiscala îsi pune amprenta asupra întreprinderii.

În anumite tari sistemul fiscal are o influenta puternica asupra contabilitatii.,în altele aceasta influenta este relativ redusa.Din acest punct de vedere ,se pot identifica trei tipuri de sisteme în care:

- Reglementarile fiscale si cele specifice raportarilor financiare sunt diferite unele de celelalte ,în totalitate sau în cea mai mare parte

- Exista un sistem comun, în care multe dintre regulile specifice raportarilor financiare sunt utilizate de autoritatile fiscale

- Exista un sistem comun, în care multe reglementari fiscale sunt utilizate în scopul raportarilor financiare.

De-a lungul timpului au existat mai multe încercari de grupare a sistemelor contabile având în vedere diversi factori pentru diferentiere.

Astazi sistemele sunt grupate în doua mari categorii în functie de :

- Modul în care întreprinderile se finanteaza

- Raportul fiscalitate –contabilitate

- Sistemul juridic

Astfel, în prima tabara, se plaseaza tarile în care finantarea întreprinderilor este asigurata mai mult pe calea împrumuturilor decât a capitalurilor proprii., în care regulile contabile sunt dominate de consideratii de ordin fiscal si în care sistemele juridice sunt reunite , de multa vreme, în coduri de reguli detaliate , în diverse domenii , printre care si contabilitatea.Impactul sistemelor fiscale poate sa fie în cazul acestor tari foarte important.Într-adevar , sistemele fiscale ofera adesea întreprinderilor reduceri de impozit, autorizându-le o evaluare generoasa a cheltuielilor si evaluari relativ modeste ale veniturilor, cu conditia ca evaluarile sa fie utilizate în scopul unei informari generale.Cum în astfel de operatii trezoreria este puternic implicata , societatile sunt ca atare încurajate sa profite de aceste facilitati fiscale.În aceasta categorie se regasesc tari precum:Germania, Japonia, Franta.

În cealalta tabara figureaza tarile în care sursele de finantare prin capitaluri proprii sunt mai importante , în care evaluarile contabile nu sunt dominate de criterii fiscale, pentru ca reducerile de impozit pot sa fie obtinute independent de metoda de prezentare a rezultatelor pentru informarea actionarilor, si în care predomina sistemele de drept cutumiar.Principalele tari adepte ale acestei abordari sunt Statele Unite, Regatul Unit, Australia si Olanda(într-o mai mica masura).

Realizarea unei clasificari a sistemelor contabile dateaza din 1911 când Hatfield a sugerat o clasificare pe trei grupe:Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si Europa continentala.

Cu timpul realizarea acestor clasificari au avut ca suport abordari metodologice opuse:o abordare extrinseca si una intrinseca.

Astfel, abordarea extrinseca presupune ca sistemele contabile din diferitele tari sa fie clasificate pe baza factorilor care influenteaza natura si practicile contabile.

În 1967 Mueller, pe baza modelelor de dezvoltare contabila, clasifica sistemele contabile în patru grupe :

- Modelul macroeconomic prin care contabilitatea întreprinderilor este pusa într-o corelatie strânsa cu politicile contabile nationale, deoarece acestea din urma influenteaza scopurile agentilor economici.În aceasta grupa se încadreaza tari precum:Suedia, Franta, Germania.