Cuprins
Cap.I
EVALUARE. NOŢIUNI GENERALE
1. DEFINIREA, COMPEXITATEA ŞI IMPORTANŢA EVALUARII.
2. BAZE DE EVALUARE EXPRIMATE PRIN COSTURI ŞI VALORI
2.1. costul istoric.
Evaluarea la intrare.
Evaluarea la ieşire.
Inflaţia costului istoric.
2.2. costul curent.
a) Costul de înlocuire.
b) Valoarea recuperabilă.
Inflaţia costului curent.
2.3. valoarea realizabilă.
2.4. valoarea actualizată.
2.5. valoarea justă.
Cap II
ISTORIA VALORII ÎN CONTEXTUL UNOR REFERENŢIALE ŞI SISTEME CONTABILE REPREZENTATIVE
1. CONVENŢIILE DE EVALUARE ÎN VIZIUNEA DISPOZITIVULUI REGLEMENTAR EUROPEAN (DIRECTIVA A IV A A CEE).
Obiectivele directivei a IV-a.
Scurt istoric privind lucrările directivei a IV-a.
Rolul armonizator al Directivei a IV-a.
Regulile de evaluare.
2. POZIŢIA ORGANISMULUI INTERNAŢIONAL DE NORMALIZARE CONTABILA (IASB) RELATIV LA CONVENŢIILE DE EVALUARE.
Costul istoric.
Costul actual (curent).
Valoarea realizabilă.
Valoarea actualizatã (de utilitate).
3. PARTICULARITAŢI ALE SISTEMELOR DE EVALUARE UTILIZATE ÎN CATEVA SISTEME CONTABILE REPREZENTATIVE.
SUA.
Marea Britanie.
Franţa.
Germania.
Cap III
EVALUAREA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII
1. DIFICULTAŢI DE DEFINIRE, EVALUARE ŞI RECUNOAŞTERE A ELEMENTELOR POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII.
2. EVALUAREA ACTIVELOR
1. Metode de evaluare a imobilizărilor.
2. Metode de evaluare a stocurilor .
A. evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderii.
B. evaluarea la inventariere.
C. evaluarea la bilanţ.
D. evaluarea la ieşirea din patrimoniul întreprinderii.
3. Metode de evaluare a producţiei în curs.
• Metoda “la terminare”.
• Metoda “pe măsura avansării”.
4. Metode de evaluare a creanţelor.
5. Metode de evaluare a titlurilor de plasament.
3. EVALUAREA DATORIILOR
Datoriile pe termen lung.
Datoriile pe termen scurt.
Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli.
Datorii şi active eventuale.
4. EVALUAREA CAPITALULUI.
5. EVALUAREA POZIŢIEI FINANCIARE A ÎNTREPRINDERII ÎN CONDIŢIILE UNEI ECONOMII INFLAŢIONISTE.
Model de evaluare a influenţelor inflaţiei asupra imobilizărilor.
Model de evaluare a influenţelor inflaţiei asupra stocurilor.
Model de evaluare a influenţelor inflaţiei asupra creanţelor şi datoriilor.
Model de evaluare a influenţelor inflaţiei asupra trezoreriei.
Cap IV
EVALUAREA PERFORMANŢELOR ÎNTREPRINDERII
1. CONCEPTUL DE PERFORMANTA SI SUPORTUL EI INFORMAŢIONAL.
2. DIFICULTAŢI DE DEFINIRE, EVALUARE ŞI RECUNOAŞTERE A ELEMENTELOR PERFORMANŢEI FINANCIARE A ÎNTRPRINDERII
2.1 Cheltuieli
Cheltuieli ulterioare imobilizărilor corporale.
Cheltuieli ulterioare imobilizărilor necorporale.
Contabilizarea stocurilor la cheltuieli.
Cheltuieli de cercetare dezvoltare.
2.2 Venituri
Venituri din activităţi ordinare.
Veniturile unui contract de construcţii .
Venituri din dobânzi, redevenţe şi dividende.
Model de evaluare a influenţelor inflaţiei asupra veniturilor şi cheltuielilor.
3. EVALUAREA ELEMENTELOR PERFORMANŢEI FINANCIARE A ÎNTRPRINDERII.
1.Rezultatul net.
2.Rezultatul din exploatare.
3.Fluxurile de trezorerie din exploatare.
4.Rezultatul residual.
5.Valoarea adăugată.
BIBLIOGRAFIE.
Extras din document
Cap.I
EVALUARE. NOŢIUNI GENERALE
1. DEFINIREA, COMPEXITATEA ŞI IMPORTANŢA EVALUARII
Evaluarea, ca procedeu al metodei contabilităţii, reprezintă cuantificarea şi măsurarea, în expresie bănească, a mărimii mijloacelor materiale, creanţelor, plasamentelor, angajamentelor, cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare, precum si a operatiilor economice.
A evalua înseamnă a stabili o valoare, a determina un preţ, a trece o informaţie individuală către o expresie valorică. În procesul de culegere, prelucrare şi informare contabilă, preţul apare între “jocul liber” dintre cerere şi ofertă, întucât ofertantul (vânzătorul) solicită un preţ, iar cumpărătorul acceptă sau negociază, în funcţie de gradul de solvabilitate şi de puterea de cumpărare.
Preţul tranzacţiei diferă de “valoarea întreprinderii” întrucât aceasta trebuie evaluată ţinând cont de natura şi mărimea întreprinderii/firmei (domeniul de activitate diferenţiază modalitatea de evaluare dintre o firmă de producţie şi una de turism), patimoniul firmei şi posibilităşile de valorificare (momentul şi preţul achiziţiei de bunuri poate fi diferit, evaluarea făcându-se în funcţie de valoarea lor de utilitate), reflectarea în contabilitatea firmei a patrimoniului întreprinderii (apare existenţa unor diferenţe dintre datele din evidentă şi situaţia faptică pe teren), capacitatea echipei de conducere de a gestiona şi a elabora strategia firmei (se face legătura între trecutul şi viitorul firmei referitor la recuperarea sau nu a investiţiei, valoarea diferenţiind în funcţie de risc şi de “rapiditatea” cu care trebuie să se vândă sau să se cumpere).
Evaluarea în unităţile economice din ţara noastră se bazează pe sistemul de preţuri şi tarife, cu următoarea structură:
a. Preţurile producătorilor sunt preţurile încasate de ţntreprinderea producătoare şi sunt formate din costul complet (comercial) plus profitul cuvenit.
b. Preţurile de livrare sunt preţurile la care circulă produsele unităţilor economice şi sunt formate din preţurile producătorului plus TVA.
c. Preţurile cu amănuntul sunt preţurile cu care unităţile comerciale vând produse consumatorilor şi sunt formate din preţurile de livrare plus adaosul commercial plus TVA.
d. Tarifele reprezintă contravaloarea serviciilor prestate de către unităşile specializate către alte unităţi şi populaţie.
e. Preţurile de decontare sunt acelea la care sunt evaluate produsele livrate, lucrările executate, serviciile prestate către terţi.
f. Preţurile de înregistrare sunt folosite pentru exprimarea bănească a elementelor patrimoniale circumscrise în sfera obiectului contabilităţii.
Preţul efectiv = Preţ de înregistrare +(-) Abaterea
Fiind o informaţie în etalon valoric, informaţia contabilă poate fi exprimată şi în unităţi naturale (cantităţi, timp de lucru), dar acestea au mai mult un rol operativ şi de gestiune fizică decât de gestionare a performanţei unei organizaţii economice, măsurate în termini de profitabilitate şi lichiditate.
2. BAZE DE EVALUARE EXPRIMATE PRIN COSTURI ŞI VALORI
Contabilitatea măsoară şi înregistrează în unităţi monetare elementele patrimoniale şi operaţiile care modifică masa patrimoniului. Unitatea monetară se identifică cu banii în funcţia lor de măsurare a valorii. Banul este unitatea de măsură a valorii economice, aşa cum metrul este unitatea de distanţă sau hectarul unitatea stabilă pentru suprafaţă. Pe baza unităţii monetare se omogenizează masa patrimoniului şi se creează posibilitatea centralizării şi sintetizării datelor contabile. De asemenea, prin mijlocirea unităţii monetare se măsoară valoarea elementelor componente ale patrimoniului. În acest scop se ponderează cantitatea de evaluat măsurată în unităţi fizice sau muncă cu preţul sau costul unitar.
Funcţia banului ca unitate de măsură a valorii se realizează prin semnul monetar propriu fiecărei ţări, în România un asemenea semn este leul, urmând ca după intrarea în UE să se folosească euro.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Incidenta Metodelor de Evaluare Asupra Contabilitatii Firmei.doc