Înființarea Societăților Comerciale

1. Generalități privind înființarea societăților comerciale

Procedura de constituire a societăților comerciale este reglementată de Legea nr. 31/1990, modificată, completată și republicată și de Legea nr. 359/2004, O.U.G. nr. 75/2004 și Legea nr. 569/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea la Registrul Comerțului a persoanelor fizice, asociaților familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice.

Înființarea oricărei forme de societate comecială are drept punct de plecare inițiativa unor persoane care vor fi considerați fondatori. Potrivit art.6 din Legea nr. 31/1990 fondatorii unei societăți comerciale sunt reprezentați de semnatarii actului constitutiv, precum și de către persoanele cu un rol determinant în ceea ce privește constituirea societății. În această ordine de idei se aplică interdicția de a fi fondatori ai unei societăți comerciale persoanelor incapabile ori care au fost condamnate pentru gestiune frauduloasă, abuz de încredere, fals, uz de fals, înșelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mită, pentru infracțiunile prevăzute de Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum si pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism, cu modificările și completările ulterioare, pentru infracțiunile prevăzute de art. 143-145 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Această ultimă categorie de infracțiuni include:

- falsificarea, sustragerea sau distrugerea evidențelor ori ascunderea unei părți din activul averii;

- înfățișarea datoriilor inexistente sau prezentarea în registre, în alt act sau în situația financiară sume nedatorate, fiecare dintre aceste fapte fiind săvârșite în frauda creditorilor;

- înstrăinarea, în frauda creditorilor, în caz de insolvență a debitorului, unei părți din active.

Prevederile Legii nr.31/1990 cu modificările și completările ulterioare pun în evidență trei etape pentru constituirea societăților comerciale:

- etapa consensuală în care viitorii asociați întocmesc în formă autentică actul constitutiv, potrivit voinței comune și cu respectarea condițiilor impuse de lege;

- etapa controlului justiției prin judecătorul delegat de pe lângă Camera de Comerț și Industrie;

- etapa publicității, prin înmatricularea societății în Registrul Comerțului, inclusiv publicarea actului constitutiv în Monitorul Oficial.

2. Elemente specifice ale actului constitutiv

2.1. Natura juridică a actului constitutiv

Actul constitutiv este de natură contractuală, fiind definit ca acordul de voință prin care două sau mai multe persoane se înțeleg să constituie, prin aporturi individuale, un fond comun, destinat unor activități lucrative, desfășurate împreună, prin îndeplinirea de acte de comerț, în scopul de a împărți beneficiile realizate.

În funcție de forma de societate comercială, actul constitutiv îmbracă următorele forme:

 Contract de societate pentru societăți în nume colectiv, societăți în comandită simplă;

 Contract de societate și statut pentru societăți pe acțiuni, societăți în comandită pe acțiuni sau societăți cu răpundere limitată.contractul de societate și statutul pot fi încheiate sub forma unui singur înscris, numit act constitutiv unic.

Indiferent de denumirea pe care o are, actul constitutiv definește în ultimă instanță contractul încheiat între asociați.

De menționat este faptul că actul constitutiv se încheie sub semnătură privată de către toți asociații sau în cazul subscripției publice de către fondatori. De asemenea, actul constitutiv se încheie în formă autentică în următoarele cazuri:

- printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se numără un teren;

- societăți în nume colectiv sau în comandită simplă;