Instrumente de Control și Măsurare a Performaței

Rezumat

“ABSTRACT” În cadrul acestei lucrări am definit şi am făcut o trecere succintă în revistă a conceptului BSC legat de măsurarea performanţei. Conceptul de performanţă face referire la o judecată asupra unui rezultat şi la maniera în care acest rezultat este atins, ţinând cont de obiectivele şi de condiţiile de realizare. Măsurarea performanţei depăşeşte simpla constatare, ea având ca obiectiv luarea de decizii pentru a ameliora condiţiile performanţei. Controlul de gestiune, sistemele de gestiune ale performanţei trebuie să pună în aplicare indicatori de măsurare şi de pilotaj a performanţei. Modelul BSC reprezintă un instrument de management care este folosit pentru a analiza o viziune strategică operaţională la toate nivelurile organizaţiei. În acest proiect ne-am propus să prezentăm construirea unui BSC într-o companie mare, şi anume OMV. Proiectul este structurat pe 2 capitole, primul capitol cuprinzând noţiuni teoretice iar al doilea capitol studiul de caz.

Cuvinte cheie: performanţa, previziune, control, BSC, EBIT, EBITDA

Introducere

În încercarea de a explica sensul cuvântului performanţă, se impune să găsim răspunsul la întrebarea: Ce reprezintă măsurarea performanţelor? Răspunsul este că măsurarea performanţelor reprezintă un sistem de tehnici de control destinat să asigure că realizările din diverse centre de responsabilitate din întreprindere sunt conforme cu normele stabilite pentru fiecare dintre ele şi să aplice sancţiuni pozitive sau negative dacă realizările se abat sensibil de la normele alese.

Conducerea unei întreprinderi este un sistem care se compune din trei procese: previziune, punere în aplicare şi control. Previziunea constă în determinarea liniilor directoare ale firmei precum şi constrângerile la care aceasta este supusă. Punerea în aplicare dirijează entitatea economică spre acţionarea în conformitate cu liniile directoare şi constrângerile prealabil determinate. Controlul evaluează randamentul entităţii şi determină nevoile adoptate de previziune şi de punerea în aplicare. Astfel, după ce au realizat planificarea pentru atingerea obiectivelor, managerii trebuie să controleze dacă mijloacele au fost puse în aplicare conform planurilor lor. Apoi trebuie să compare rezultatele reale cu cele prevăzute pentru a lua măsurile corectoare care se impun. Această comparaţie conduce în general la apariţia abaterilor, având la bază două cauze: execuţia care presupune că standardele nu au fost realizate sau programele nu au fost respectate şi previziunea care presupune că ipotezele reţinute nu se găsesc verificate în realitate (standardele nu sunt realizate).

Oricare ar fi originea abaterii, o cauză sistematică poate fi factorul uman. Astfel, cunoaşterea şi motivarea personalului sunt elemente foarte importante în măsurarea performanţei.

Reprezentând o sinteză a mai multor concepte şi sisteme de management (managementul prin obiective, managementul strategic, managementul prin calitate totală- TQM, managementul cunoştinţelor s.a), managementului performanţei utilizează o diversitate de modele, de tehnici şi metode, unele preluate de la alte sisteme şi perfecţionate, altele proprii .

Capitolul 1

Modelul Balance Scorecard

1.1. Prezentare generală

Gestionarea, în zilele nostre, a activităţii unei firme, este un demers dificil de realizat, din cauza condiţiilor impuse de mediul economic schimbător, concurenţa crescută şi personalul din ce în ce mai greu de mulţumit. Firmei i se cere să producă valoare pentru un număr mare de parteneri, să aibă conştiinţă socială, într-un cuvânt, să fie performantă. Prin urmare, este nevoie de un model care să ajute managerii să identifice, să înţeleagă şi să gestioneze trendul performanţei. Balanced Scorecard, Tabloul de bord, sau metoda A.B.C. sunt doar câteva dintre instrumentele moderne care, pentru cazul României reprezintă noutăţi, însă în ţările europene sau americane au o existenţă îndelungată.