Interferențe ale problematicii macroeconomice (inflația, somajul) și consecințele acestora la nivelul firmei

Ecomomia contemporană se detaşează de cele anterioare şi printr-un fenomen sintetizat în noţiunea de globalizare. In cadrul ei se vorbeşte tot mai mult de regionalizare şi de mondializare ca trepte distincte şi interdependente ale globalizării. Aspectele abordate devin mai concrete atunci cînd se fac analize si prezentări ale globalizării în domeniul politicului, în particular al guvernării, în cel al economicului, al financiarului, socialului etc. În unele domenii, globalizarea este o realitate faptica si reglementată juridic în plan regional si mondial, iar in altele este o tendintă. De fapt, se recunoaşte direct sau indirect că economiile naţionale nu mai pot funcţiona astăzi în regim autarhic, trebuie să fie integrate în ansamblul sistemului mondial. În acest sens, s-a trecut în plan teoretic de la afirmarea timidă a suveranităţii limitate la crearea unor modele integraţioniste, cum este cel “instituţionalist”. Un exemplu al relaţiilor transfrontaliere este cel al pieţelor, insistîndu-se pe cazul Uniunii Europene, al organizaţiilor americane sau asiatice. În fiecare caz se detaşeaza asa-numiţii poli ai acestor relaţii, se caută evidenţierea tendinţelor unor tări dezvoltate din punct de vedere economic, dar şi sublinierea avantajelor pe care le au ţările mai puţin dezvoltate economic din conlucrarea în plan regional.

Tematica globalizării se adînceşte prin abordarea unor aspecte de amănunt din cadrul economiilor naţionale participante la procesul respectiv. Astfel, în cazul Uniunii Europene, tendinţele privind piaţa muncii nu mai sunt tratate intr-o manieră generală – pregătire profesională, libertatea deplasării, protecţie socială etc. -, ci dezvoltate în detaliu. De pilda, în cazul socialului, se insistă pe trei direcţii principale, dintre care pentru perioada 1997-2000, aşa cum sublinia Jacques Delors, două se referă la “ asigurarea unui nivel minim de drepturi sociale pentru salariaţi, care să fie negociate între Uniunea Europeană şi patronate, şi dreptul fiecărui salariat din Uniunea Europeană la pregătirea permanentă”. Acestea se fundamentează pe sistemul de “credite” obţinute în decursul activităţii depuse de fiecare salariat”.

Situând motivaţia în centrul economicului, se impune să subliniem că acesta este influenţat de o multitudine de factori endogeni şi, în special, exogeni, impunând cercetării economice să se particularizeze faţă de celelalte domenii ale cercetării prin inexistenţa şi/sau instabilitatea unor constante.

Capitolul I. Inflaţia, expresie a dezechilibrului economic

1.1 Inflaţia în modelul macroeconomic: conţinut şi indicaţii de apreciere

Inflatia şi şomajul sunt cele mai mari probleme ale macroeconomiei contemporane.Cele două probleme,şomajul şi inflaţia, sunt corelate îndeaproape, cel puţin pe termen scurt.Încercările de a reduce şomajul au fost adesea însotite de o creştere a inflaţiei, şi încercările de a reduce inflaţia au dus adesea la un şomaj crescut.Politica macroeconomică poate fi astfel asemănată cu încercarea de a merge pe o punte foarte îngustă în care inflaţia se află pe o parte, şi şomajul pe cealaltă.

Inflaţia este nocivă (în special atunci când nu este aşteptată) deoarece distorsionează funcţionarea sistemului de preţuri, crează o redistribuţie arbitrară de la debitor la creditor, incită mai curând la speculaţii si mai putin la desfăşurarea unei activitaţi de investiţii productive, şi este de obicei, costisitor şi dicifil de eliminat.Şomajul este, de asemenea, indezirabil deaorece distorsionează vieţile unor oameni şi este asociat cu o pierdere irecuperabilă a producţiei reale.

Este important să se facă o distincţie clară între forţele care determină o creştere, odată pentru totdeauna, a nivelului preţurilor şi forţele care pot cauza o creştere continuă (sau susţinuta).În general însă, ne referim la orice creştere a nivelului preţurilor ca la o situaţie de inflaţie, în raport cu durata diferită a acesteia.

Orice eveniment care tinde să împingă în sus nivelul preţurilor este numită un şoc inflaţionist.Pentru a putea examina mai îndeaproape aceste lucruri, începem prin a presupune că avem o economie care se află în echilibru macroeconomic pe termen lung.Nivelul preţurilor este stabil, şi nivelul naţional se situează la nivelul său potenţial.Este o economie ce operează în condiţiile unui regim flexibil al ratei de schimb.

Şocuri ale ofertei agregate.