Intocmirea, publicarea și analiza situațiilor financiare ale unei societăți cotate la bursă

INTRODUCERE

Sistemul contabil al unei ţări este influenţat de - serie de factori precum sistemul juridic, modul de finanţare dominant al agenţilor economici, sistemul fiscal, nivelul de inflaţie, sistemul economic, politic etc. Din această cauză există diferenţe semnificative de la un sistem contabil naţional la altul.

Diferenţele dintre sistemele contabile generează dificultăţi de acceptare a situaţiilor financiare întocmite de întreprinderi pentru utilizatori care acţionează într-un mediu sensibil diferit de cel al ţării de origine a întreprinderii respective.

Soluţiile pentru înlăturarea dificultăţilor de acceptare ar putea consta fie în retratarea situaţiilor financiare, potrivit referenţialului contabil recunoscut de destinatarii acestora, fie in elaborarea situaţiilor financiare pe baza unui referenţial contabil recunoscut la nivel internaţional.

În 1973 a luat fiinţa Comitetul Internaţional de Standarde Contabile (IASC) care are ca obiective elaborarea şi publicarea, în interesul publicului, de standarde contabile internaţionale ce trebuie să fie respectate cu ocazia prezentării situaţiilor financiare şi asigurarea acceptării şi aplicării acestor norme la nivel mondial. Sunt elaborate, timp de aproape 3 decenii, 41 de norme internaţionale (IAS) şi câteva zeci de interpretări (SIC). În anul 2001 Consiliul Internaţional de Standarde Contabile ( IASB) înlocuieşte Comitetul (IASC) şi decide ca standardele şi interpretările aferente elaborate şi publicate până în 2004, să fie aplicate din 2005.

Deoarece informaţiile din situaţiile financiare trebuie să fie inteligibile pentru utilizatorii din diverse ţări trebuie utilizat un referenţial care să fie recunoscut internaţional şi de aceea se doreşte convergenţa referenţialelor internaţionale IASB ( International accounting standard board) şi cel American (FASB) şi acest lucru se va realiza prin reducerea la maxim a diferenţelor dintre referenţiale.

Internaţionalizarea sistemelor contabile:

Internaţionalizarea este susţinută de armonizarea sistemului contabil românesc cu elementele referenţialului contabil internaţional sau implementarea directă a elementelor referenţialului contabil internaţional.

Acest referenţial cuprinde:

- Un cadru contabil conceptual ( prin care sunt stabilite obiectivele situaţiilor financiare , defineşte elementele situaţiilor financiare, stabileşte criteriile de recunoaştere a acestora, prezintă caracteristicile calitative ale situaţiilor financiare)

- Un pachet flexibil de standarde contabile internaţionale (IAS: International accounting standard ) şi de standarde internaţionale de raportare financiară (IFRS: International Financial Reporting Standards)

- Un pachet flexibil de interpretări referitoare la unele dintre subiectele standardelor contabile internaţionale (SIC si IFRIC)

Standardele pot fi aplicate numai de entităţile mari ( în special grupuri de societăţi), care au vocaţie internaţională. Situaţiile financiare ale unei entităti ,indiferent de ţara de origine, întocmite conform Standardelor Contabile Internaţionale, vor fi acceptate pe orice piaţă de capital din lume (exceptând pieţele din SUA şi Canada unde sunt acceptate la acest moment doar normele naţionale).

Societăţile cotate, mai ales grupuri, din Uniunea Europeană, începând cu 1 ianuarie 2005 aplică un sistem bazat pe standarde internaţionale de raportare financiară (IFRS). În acest mod se vor elimina barierele în calea tranzacţionării titlurilor, creând siguranţa că situaţiile financiare din Uniunea Europeană sunt transparente şi comparabile.

CAPITOLUL I : SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE PRIVIND SITUAŢIILE FINANCIARE

1.1 Reglementări contabile referitoare la situaţiile financiare

În România există mai multe reglementări cu privire la situaţiile financiare şi anume Legea Contabilităţii nr.82/1991 , Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752/17.11.2005, Reglementări contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităţii Economice Europene , Reglementări contabile conforme cu Directiva a VII-a a Comunităţii Economice Europene, Standarde Internaţionale de Contabilitate.

Exerciţiul financiar începe cu data de 1 ianuarie şi se încheie la 31 decembrie şi reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situaţii financiare anuale, iar pe baza situaţiilor financiare se determină poziţia financiară, performanţa şi trezoreria întreprinderii.

Exerciţiul financiar al unei persoane juridice care se lichidează începe la data încheierii exerciţiului financiar anterior şi se încheie în ziua precedentă datei când începe lichidarea. Perioada de lichidare este considerată un exerciţiu financiar, indiferent de durata sa. Pentru instituţiile publice exerciţiul financiar este anul bugetar.

Persoanele juridice au obligaţia să întocmească situaţii financiare anuale, inclusiv în situaţia fuziunii, divizării sau încetării activităţii acestora, în condiţiile legii.

Ministerul Finanţelor Publice poate stabili întocmirea şi depunerea situaţiilor financiare şi la alte perioade decât anual, în cadrul exerciţiului financiar.

Documentele oficiale folosite pentru finalizarea încheierii exerciţiului financiar sunt situaţiile financiare. Pe baza acestora se asigură - imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare cât şi a rezultatului obţinut.

Situaţiile financiare reprezintă documente contabile de sinteză prin care sunt comunicate informaţii comune necesare majorităţii utilizatorilor. Aşa cum se arată în Cadrul General IASB, aproape toţi utilizatorii au nevoie de informaţii pentru a lua decizii economice pentru:

a) a hotărâ când să cumpere,să păstreze sau să vândă - investiţie de capital;

b) a evalua răspunderea sau gestiunea managerială;

c) a evalua capacitatea întreprinderii de a plăti şi de a oferi alte beneficii angajaţilor săi;

d) a evalua garanţiile pentru creditele acordate întreprinderii;

e) a determina politicile de impozitare;

f) a determina profitul şi dividendele ce pot fi distribuite;

g) a elabora şi utiliza date statistice despre venitul naţional;

h) a reglementa activitatea întreprinderilor.

Situaţiile financiare sunt alcătuite de regulă din: bilanţ, contul de profit şi pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, note explicative, alte situaţii şi alte materiale suplimentare care sunt parte integrantă a situaţiilor financiare. Nu se includ raportele directorilor, declaraţiile preşedintelui, discuţiile şi analizele conducerii şi elementele similare care pot fi incluse întrun raport financiar anual.