Întocmirea și prezentarea situației financiare la IMM

Argument

În România, ca si în multe alte tari central si est europene, trecerea la economia de piata a însemnat, în esenta, evolutia a doua componente: transferul dreptului de proprietate asupra întreprinderilor de la stat la persoane de drept privat, adica asa numitul proces de privatizare, indiferent de metoda care s-a aplicat, precum si aparitia unor întreprinderi particulare noi, ca rezultat al unor initiative particulare, independente, care au luat nastere ca urmare a schimbarilor petrecute în unitatile aflate înca în proprietatea statului. Aceste doua cai de evolutie s-au manifestat mai mult sau mai putin simultan, dar în ritmuri diferite. Ambele au avut însa mari repercusiuni asupra pietei muncii. În timp ce privatizarea a dus la reducerea numarului de locuri de munca, amplificând astfel somajul, mai ales pe termen lung, noul sector particular a creat cea mai mare parte a noilor locuri de munca. Având în vedere faptul ca majoritatea noilor întreprinderi sunt mici si mijlocii (“IMM”), reiese ca acest sector a absorbit cea mai mare parte a fortei de munca disponibilizate, si a contribuit, în acelasi timp, si la formarea unei noi generatii de patroni si de angajati.

Pe lânga meritul de a fi contribuit la aparitia unui sector privat din ce în ce mai puternic, unele dintre aceste întreprinderi se caracterizeaza printr-o deosebita flexibilitate si capacitate de adaptare la nou, manifestându-se ca o forta motrice remarcabila a progresului economic în România.

În timp ce eforturile si resursele se îndreptau catre privatizarea si restructurarea “dinozaurilor” mosteniti de la defunctul regim, a avut loc o “revolutie tacuta” prin stradania a mii de întreprinzatori, care si-au vazut de propria lor tranzitie, luând lucrurile de la zero. Rezultatul acestor initiative a fost impresionant si a facut ca multi factori de decizie si institutii cu rol hotarâtor sa reconsidere principiile de baza ale conceptiilor lor despre reformele economice, si anume ca, în afara reformelor aplicate de stat de sus în jos si axate pe privatizare si pe transferul de proprietate, ar trebui încurajata si reforma de jos în sus, axata pe adevaratul spirit întreprinzator, cu încurajarea unui sector de întreprinderi mici si mijlocii puternic si dinamic. Progresul înregistrat de România în acest sector pâna la aceasta data, atât cât este el, se datoreaza, fara îndoiala, în mare parte, initiativei miilor de mici întreprinzatori care si-au câstigat credibilitatea luptând în prima linie pe frontul tranzitiei catre o economie bazata pe piata libera. Microîntreprinderile si întreprinderile mici si mijlocii joaca un rol esential în economia europeana. Ele reprezinta o sursa de abilitati antreprenoriale, inovare si creare de locuri de munca. 0n Uniunea Europeana extinsa la 25 de tari, aproximativ 23 de milioane de întreprinderi mici si mijlocii asigura în jur de 75 de milioane de locuri de munca si reprezinta 99% din toate întreprinderile.

Asadar, luând în considerare cele afirmate mai sus, sectorul întreprinderilor mici si mijlocii prezinta o deosebita importanta si din punct de vedere financiar-contabil, justificând astfel un studiu legat de practicile specifice de întocmire si prezentare a situatiilor financiare la aceste întreprinderi.

Definitia IMM-urilor

" Categoria 0ntreprinderilor Micro, Mici si Mijlocii (IMM) este formata din întreprinderi care angajeaza mai putin de 250 de persoane si care au o cifra de afaceri anuala neta de pâna la 50 de milioane de euro si/ sau detin active totale de pâna la 43 de milioane de euro"

(Fragment din Articolul 2 al anexei din Recomandarea 361/2003/CE)

O întreprindere este "orice entitate angajata într-o activitate economica, indiferent de forma sa legala".

Aceasta formulare reflecta terminologia folosita de Curtea Europeana de Justitie în deciziile sale. Fiind inclusa formal în recomandarea 361/2003/CE, scopul acestei definitii pentru IMM-uri este acum clar evidentiat. Prin urmare, pe lânga societatile comerciale propriu-zise, si persoanele fizice autorizate, asociatiile familiale, parteneriatele si asociatiile angajate într-o activitate economica pot fi considerate întreprinderi. Factorul determinant este activitatea economica, nu forma legala.

0n România, definirea IMM-urilor se face în Legea 346/2004 modificata si completata de Ordonanta Guvernului 27/26.01.2006 aprobata prin Legea 175/16.05.2006.

Legea 175/2006 defineste IMM-urile în stricta concordanta cu Recomandarea 361/2003/CE a UE reprezentând de fapt o adoptare a legislatiei europene în domeniul IMM pe plan national.

Conform Legii 175/2006 întreprinderile mici si mijlocii sunt acele întreprinderi care :

„ realizeaza o cifra de afaceri anuala neta de pâna la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau detin active totale care nu depasesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro, conform ultimei situatii financiare aprobate. Prin active totale se întelege active imobilizate plus active circulante plus cheltuieli în avans.”

Potrivit aceleiasi legi:

„ Întreprinderile mici si mijlocii se clasifica, în functie de numarul mediu de salariati si de cifra de afaceri anuala neta sau activele totale pe care le detin, în urmatoarele categorii:

a) microîntreprinderi – au pâna la 9 salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pâna la 2 milioane de euro, echivalent în lei;

b) întreprinderi mici – au între 10 si 49 de salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta sau detin active totale de pâna la 10 milioane de euro, echivalent în lei;

c) întreprinderi mijlocii - au între 50 si 249 de salariati si realizeaza o cifra de afaceri anuala neta de pâna la 50 milioane de euro, echivalent în lei, sau detin active totale care nu depasesc echivalentul în lei a 43 milioane de euro.