Întocmirea Situațiilor Financiare Anuale

Importanţa, rolul şi funcţiile situaţiilor financiare

Obiectivul principal al contabilităţii este furnizarea de informaţii care să asigure o imagine fidelă asupra poziţiei financiare, performanţelor financiare şi modificărilor poziţiei financiare ale entităţii, în scopul utilizării acestei informaţii de către utilizatori interni şi externi, în vederea fundamentării unor decizii economice. Pentru realizarea acestui obiectiv, este necesar ca lucrările curente de contabilitate să se sintetizeze periodic în informaţii generalizate, care să fie relevante pentru caracteriyarea activităţii desfăşurate de o entitate într-o anumită perioadă de timp. Acest deziderat poate fi îndeplinit prin întocmirea periodică a unor documente de sinteză contabilă, care pe parcursul timpului au purtat diverse denumiri, cum sunt: bilanţ contabil, situaţii financiare anuale sau conturi anuale.

Prin OMFP nr. 1752/17.11.2005 s-a adoptata formularea „Situaţii financiare anuale”, care trebuie întocmite în mod obligatoriu de către toate persoanele juridice cu sau fără scop lucrativ.

Structura situaţiilor financiare anuale

Structura situaţiilor finaciare anuale care trebuie întocmite de către persoanele juridice diferă în funcţie de mărimea acestora. Astfel persoanele juridice care la încheierea exerciţiului financiar, depăşesc limitele a două dintre următoarele criterii:

- Cifra de afaceri 7,3 milioane euro;

- Total active 3,65 milioane euro;

- Nr. mediu de salariaţi: 50.

întocmesc „Situaţii financiare anuale” care se compun din Bilanţ, Cont de profit şi pierdere, Situaţia modificărilor capitalului propriu, Situaţia fluxurilor de trezorerie şi Note explicative la Situaţii financiare anuale.

Situaţiile financiare anuale întocmite de entităţile economice care depăşesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus sunt auditate potrivit legii.

Persoanele juridice care nu îndeplinesc limitele a două din criteriile de mărime menţionate mai sus, întocmesc „Situaţii finaciare anuale simplificate” care curpind: Bilanţ prescurtat, Cont de profit şi pierdere şi Note explicative. Opţional, ele pot întocmi Situaţia modificărilor capitalului propriu şi/sau Situaţia fluxurilor de trezorerie.

Persoanele juridice vor trece în cealaltă categorie numai dacă două exerciţii finaciare consecutive nu se încadrează în limitele existente privind cele trei criterii menţionate mai sus.

Situaţiile financiare simplificate sunt verificate potrivit legii.

Situaţiile financiare anuale trebuie însoţite de o Declaraţie scrisă de asumare a răspunderiii conducerii persoanei juridice pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale cu Reglementările contabile conforme cu Directiva a IV-a CEE.

Pentru situaţiile financiare ale anului 2006, întocmite potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a CEE, încadrarea în criteriile de mărime prevăzute mai sus se efectuează pe baza indicatorilor determinaţi din situaţiile financiare întocmite pentru exerciţiul financiar 2005.

Situaţiile financiare consolidate sunt elaborate potrivit Regelemntărilor contabile conforme cu Directiva a VII-a a CEE.

Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar şi vor fi însoţite de Raportul administratorilor.

BILANŢUL

Bilanţul este documentul contabil de sinteză componentă de bază a situaţiilor financiare prin care se prezintă ansamblul elementelor de activ, datorii şi capital propriu ale entităţii la sfârşitul exerciţiului financiar, precum şi în cazul fuziuniii, divizării sau încetării activităţii.

Activul patrimonial cuprinde elementele concrete de avere ale entităţiii, iar datoriile şi capitalul propriu, sursele de preocupare ale averii. Activul reprezintă forma materială a patrimoniului, iar datoriile şi capitalul propriu, forma abstractă a patrimoniului.

Elementele de activ se ordonează în bilanţ după natură şi lichiditate, iar datoriile şi capitalul propriu, după natură şi exigibilitate.

Bilanţul contabil are un rol deosebit în teoria, cât şi practica contabilă. Astfel, din perspectiva teoriei contabile, bilanţul traduce în practică unul din principiile de bază ale contabilităţii în partidă dublă şi anume, dubla reprezentare, prin care elementele patrimoniale sunt reflectate atât sub aspectul componenţei materiale, cât şi sub aspectul surselor de provenienţă. Sub aspect practic, bilanţul reprezintă o sursă de informaţii pe baza cărora se poate analiza activitatea economică a entităţii şi a rezultatelor obţinute, în vederea unor decizii optime privind ameliorarea situaţiei existente.

În înţelesul actualelor reglementări contabile:

un activ reprezintă:

- o resursă controlată de entitate, ca rezultat al unor evenimente trecute;

- de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare şi

- al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil

o datorie reprezintă

- o obligaţie actuală a entităţii, care decurge din evenimente trecute şi

- prin decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii economice

capitalurile proprii reprezintă

- interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi

- după deducerea tuturor datoriilor sale