Inventarierea Patrimoniului

I.1. Inventarierea – procedeu al metodei contabilitatii

Inventarierea patrimoniului reprezinta ansamblul operatiunilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ-valoric sau numai valoric, dupa caz, in patrimoniul unitatii la data la care aceasta se efectueaza.

Inventarierea are ca scop principal stabilirea situatiei reale a patrimoniului fiecarei unitati si cuprinde toate elementele patrimoniale, precum si bunurile si valorile detinute cu orice titlu, apartinand altor persoane juridice sau fizice, in vederea intocmirii bilantului contabil care trebuie sa asigure o imagine fidela, clara si completa a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute.

Organizarea si efectuarea inventarierii patrimoniului din cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale, institutiilor publice, unitatilor cooperatiste, asociatiilor si celorlalte persoane juridice, precum si al persoanelor fizice care au calitatea de comerciant se efectueaza potrivit prevederilor Legii contabilitatii nr. 82/1991, ale Regulamentului de aplicare a Legii contabilitatii.

In temeiul art. 8 alin. (1) din Legea contabilitatii, unitatile patrimoniale au obligatia sa efectueze inventarierea generala a patrimoniului la inceputul activitatii, cel putin o data pe an, de regula la sfarsitul anului, pe parcursul functionarii sale, in cazul fuzionarii, divizarii sau incetarii activitatii, precum si in urmatoarele situatii:

a) in cazul modificarii preturilor;

b) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuarii controlului, sau a altor organe prevazute de lege;

c) ori de cate ori sunt indicii ca exista lipsuri sau plusuri in gestiune care nu pot fi stabilite cert decat prin inventariere;

d) ori de cate ori intervine o predare-primire de gestiune;

e) cu prilejul reorganizarii gestiunilor;

f) ca urmare a calamitatilor naturale sau a unor cazuri de forta majora sau in alte cazuri prevazute de lege.

La inceputul activitatii unitatii patrimoniale, inventarierea are ca scop principal stabilirea si evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social. Elementele patrimoniale aduse ca aport la capitalul social se inscriu in registrul-inventar, grupate pe conturi. Inventarierea anuala a elementelor patrimoniale se face, de regula, cu ocazia incheierii exercitiului financiar, avandu-se in vedere si specificul activitatii unitatilor patrimoniale.

Determinarea reala a elementelor patrimoniale are drept consecinta calcularea corecta a indicatorilor economici furnizati de contabilitate: productia finita, productia in curs de executie, venituri si rezultate si implicit fundamentarea documentelor de sinteza si raportare: bilantul si contul de rezultate.

Prin intermediul inventarierii se infaptuieste un control asupra integritatii si gestionarii patrimoniului intreprinderii. Cu ocazia inventarierii se descopera nereguli ca: furturi, delapidari, pastrarea si manipularea necorespunzatoare a bunurilor permitand stabilira raspunderii si luarea masurilor necesare impotriva celor vinovati pentru recuperarea prejudiciilor cauzate. Pentru faptul ca pe calea inventarierii se identifica stocurile de bunuri neutilizate, avariate sau degradate, invechite, creantele si datoriile cu termene depasite, inventarierea contribuie la tragerea acestora in circuitul economic, la accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante si la respectarea disciplinei financiare.

Inventarierea ca procedeu al metodei contabilitatii indeplineste trei functii:

1.Functia de control a concordantei dintre informatiile furnizate de contabilitate si realitate

Datele prezentate de contabilitate au un caracter relativ deoarece:

- contabilitatea nu surprinde modificarile cantitative si calitative produse in timpul transportului, manipularii si depozitarii bunurilor economice;

- in cadrul unei gestiuni pot sa apara furturi, risipe si proasta gospodarire a bunurilor;

- datele prelucrate din documentele primare pot fi omise cu ocazia inregistrarii lor in contabilitate, inregistrate repetat sau eronat;

- persoanele gestionare ale bunurilor pot da dovada de neglijenta sau nepricepere;

- pot sa apara stocuri fara miscare, greu vandabile sau in plus;

- la unele bunuri pot sa apara anulari de comenzi datorita renuntarilor efectuate de catre clienti, cazuri de forta majora, calamitati naturale.

Prin inventarierea generala a patrimoniului se realizeaza identificarea bunurilor care nu pot fi utilizate, creantele vechi neincasate si se iau masuri de preintampinare sau limitare a pagubelor, pentru cresterea eficientei si intarirea disciplinei decontarilor.