Investiții Străine Directe

1. Noțiuni introductive

Investiţiile Străine Directe (ISD) reprezintă forme importante ale concretizării şi manifestării procesului de globalizare a pieţelor prin intermediul cărora se impulsionează cel puţin o serie de factori de creştere economică endogenă, precum şi fluxuri financiare între state.

Este o investiţie realizată cu scopul stabilirii de relaţii economice de durată,care permite exercitarea unei influenţe semnificative asupra managementului şi care se realizează, în ţara gazdă, de către nerezidenţi sau, în străinătate,de către rezidenţi prin: crearea, extinderea unei societăţi, filiale, sucursale(deţinute în proporţie de 100%) sau achiziţionarea întregului pachet de acţiuni la o societate existentă; participare la o nouă societate sau existentă; împrumuturi pentru o perioadă de cel puţin 5 ani.

Este o investiţie care implică o relaţie pe termen lung reflectând interesul şi controlul de durată al unei entităţi rezidente într-o economie (persoană fi zică sau juridică) asupra unei entităţi economice rezidentă într-o altă economie.

Sunt considerate investiţii străine directe: capitalul social vărsat şi rezervele ce revin unui investitor nerezident care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris al unei întreprinderi rezidente, creditele dintre acest investitor şi întreprinderea în care a investit, precum şi profitul reinvestit de către acesta.

• Investitorul străin direct: persoană juridică, persoană fizică sau grup de persoane ce

acţionează concertat, care deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris (respectiv din

capitalul de dotare al entităţilor fără personalitate juridică) sau cel puţin 10% din voturi, într-o întreprindere situată în afara propriei ţări de rezidenţă.

• Intreprinderea investiţie străină directă: este o întreprindere cu sau fără personalitate

juridică, în care un investitor nerezident deţine cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare în cazul întreprinderilor fără personalitate juridică (sucursale). Deţinerea a cel puţin 10% din capitalul social subscris sau din voturi, respectiv din capitalul de dotare, este primordială în stabilirea relaţiei de investiţie directă.

• Investiţia directă reversibilă: relaţia investiţională de sens contrar investiţiei străine

directe pe care o întreprindere investiţie străină directă rezidentă o are cu investitorul străin

direct, dacă întreprinderea rezidentă are o participaţie de sub 10% din capitalul social al

investitorului străin direct.

1.1. Componentele investiţiilor străine directe

• Capitaluri proprii: capitalul social subscris şi vărsat, atât în numerar cât şi prin

contribuţii în natură, deţinut de nerezidenţi în companii rezidente, precum şi cota aferentă din

rezerve; în mod corespunzător, în cazul sucursalelor, se ia în considerare capitalul de dotare aflat la dispoziţia acestora.

• Creditul net: creditele primite de către întreprinderea investiţie străină directă de

la investitorul străin direct sau din cadrul grupului de firme nerezidente din care face parte

acesta, mai puţin creditele acordate de către întreprinderea investiţie străină directă

investitorului străin direct sau unei alte firme din cadrul grupului respectiv de firme.

1.2. Tipurile investiţiilor străine directe

Tipurile investiţiilor străine directe ( diferenţiate după contribuţia fluxului de

participaţii străine la capital în întreprinderile investiţie străină directă):

• Greenfield: înfiinţarea de întreprinderi de către sau împreună cu investitori străini

(investiţii pornite de la zero);

• Fuziuni şi achiziţii : preluarea integrală sau parţială de întreprinderi de către

investitori străini de la rezidenţi;

• Dezvoltare de firme : majorarea deţinerilor de capital ale investitorilor străini în

întreprinderi investiţie străină directă .

2.Impactul structurii investițiilor străine directe asupra cuantumului și dinamicii prelevărilor fiscale

2.1. Factori determinanţi exogeni ai cuantumului şi dinamicii investiţiilor străine directe

Avantajul investiţiilor străine directe (ISD) comparativ cu creditarea externă constă, conform literaturii de specialitate internaţionale, în faptul că investitorul (reprezentat în mod uzual de companiile multinaţionale) contribuie nu doar cu fluxuri de capital – la consolidarea unui proiect investiţional, de obicei de tip greenfield – ci şi cu know-how tehnologic şi experienţă managerială. Din perspectiva investitorului, pe fondul alternativelor investiţionale existente care îmbracă forma creditelor externe, respectiv a acordurilor de licenţiere, rămâne discutabilă forma cea mai potrivită pe care poate să o ia un proiect investiţional.