IPSAS 1 - prezentarea situațiilor financiare

INTRODUCERE

IPSAS-urile reprezintă cea mai bună practică internatională de raportare financiară pentru entitătile din sectorul public. Ele se aplică situatiilor financiare de uz general întocmite pe baza contabilitătii de angajamente si contabilităŃii de casă, după caz. In multe cazuri, aplicarea cerintelor IPSAS-urilor va duce la o crestere a gradului de încredere si transparentă a rapoartelor financiare întocmite de către guverne si agentiile lor.

Aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate prin recurgerea la raţionamentul profesional îi oferă specialistului contabil puteri sporite, fiind în acelaşi timp şi o sursă suplimentară de responsabilitate. În condiţiile aplicării standardelor internaţionale de contabilitate, un contabil iscusit este acela care, prin raţionamentul profesional, obţine situaţii financiare utile şi credibile atât pentru investitori, cât şi pentru celelalte categorii de utilizatori.

În cadrul Uniunii Europene, cât şi pe plan internaţional există o preocupare continuă de normalizare şi armonizare a sistemelor contabile, pentru a crea o manieră procedurală unitară de înregistrare care să asigure fluiditatea operaţiunilor financiare între state.

Armonizarea sistemelor contabile şi a întocmirii situaţiilor financiare s-a realizat şi continuă să se desfăşoare de-a lungul unui proces etapizat destinat să răspundă cât mai bine cerinţelor diferitelor stadii ale dezvoltării economico-sociale la nivelul ţărilor, grupelor de state şi pe plan internaţional. Uniunea Europeană a elaborat standardele de contabilitate anuale şi situaţiile financiare al căror conţinut juridic, economic şi financiar a fost concentrat în aşa numitele „Directive”, care au fost încorporate în legislaţia proprie de către fiecare stat membru al U.E. Standardele europene de contabilitate sunt prezentate în “Directiva a IV-a”, elaborată la 25 iulie 1978 şi revizuită la 8 noiembrie 1990, care se referă la coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi conţinutul conturilor anuale, la raportul de gestionare, normele de evaluare a elementelor patrimoniale şi publicarea acestor documente pentru societăţile de capitaluri.

1.Prezentarea situatiilor financiare

Situatiile financiare cu scop general trebuie sa ofere o imagine fidela a rezultatelor si pozitiei financiare a unei societati la sfarsitul exercitiului financiar, oferind informatii utile unei categorii largi de utilizatori. In functie de natura si dimensiunea evenimentelor ce au loc intre data bilantului si data la care sunt semnate situatiile financiare, aceste tranzactii pot fi, de asemenea, incluse in situatiile financiare sau prezentate in notele la situatiile financiare. Utilizatorii vor fi interesati sa aiba acces la aceste informatii deoarece deciziile pe care le iau cu privire la societatea respectiva sunt afectate de acestea.

Valorile ce trebuie incluse sau prezentate in situatiile financiare cu scop general se stabilesc utilizandu-se rationamente profesionale. Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiti factori ca de exemplu, cat de semnificative sunt informatiile si daca acestea trebuie prezentate separat fie in bilant, fie in contul de profit si pierderi, fie in notele la situatiile financiare, precum si cat de interesati sunt utilizatorii situatiilor financiare sa aiba acces la aceste informatii, chiar daca acestea pot sa nu se refere la tranzactii de valoare.

Este important sa se inteleaga:

a. principiile si considerentele ce stau la baza politicilor contabile;

b. distinctia curent / imobilizat (pe termen lung) si cum se aplica aceasta distinctie la intocmirea bilantului;

c. principalele prevederi ale IAS 1 in ceea ce priveste intocmirea bilantului si a contului de profit si pierdere;

d. ce informatii trebuie prezentate in bilant si in contul de profit si pierdere si / sau in notele la situatiile financiare.

2.Principii contabile

IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la intocmirea situatiilor financiare. De asemenea, indica unele principii care stau la baza tuturor aspectelor privind politica contabila:

• Principiul continuitatii activitatii - situatiile financiare trebuie intocmite pornind de la presupunerea ca entitatea isi va continua activitatea in viitor (mai putin daca acest lucru este in mod clar neadecvat, si in aceasta situatie trebuie prezentate motivele pentru care entitatea nu poate sa-si continue activitatea pe baza principiului continuitatii activitatii).

• Principiul consecventei - modul de prezentare si clasificare a diferitelor elemente din situatiile financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta.

• Contabilitatea de angajamente - tranzactiile si evenimentele trebuie recunoscute atunci cand acestea se produc (si nu atunci cand se primeste sau se plateste numerarul) si raportate in perioadele aferente.

• Pragul de semnificatie - un element este semnificativ si trebuie prezentat daca poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare.

• Cumularea / compensarea - fiecare element semnificativ trebuie prezentat in mod separat in situatiile financiare: elementele semnificative nu trebuie cumulate sau compensate.

Acestea sunt discutate in continuare in paragrafele 23-37 din IAS 1 si sunt in conformitate cu acele principii stabilite in sectiunea 5 din volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS.