Managementul Activității de Audit Intern la Nivelul unei Instituții Publice

Capitolul I Caracterizarea activităţii de audit intern la nivelul unei instituţii publice

1.1. Conceptul de audit intern si rolul său in cadrul unei instituţii publice

Auditul intern reprezintă un ansamblu de activităţi si acţiuni desfăşurate de structuri specializate la nivelul unei instituţii publice care urmăreşte calitatea şi performanţa în management, buna gestionare a banului şi a patrimoniului public.

Auditul intern reprezintă o activitate funcţional independentă şi obiectivă, care dă asigurări şi consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor şi cheltuielilor publice, perfecţionând activităţile entităţii publice; ajută entitatea publică să îşi îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică şi metodică, care evaluează şi imbunătăţeşte eficienţa şi eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor de administrare.

Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniu public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii, regularităţii, economicităţii, eficacităţii şi eficienţei in utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public.

Auditul intern se exercită asupra tuturor activităţilor desfăşurate de instituţiile publice inclusiv asupra activităţii instituţiilor subordonate şi asupra utilizării de către terţi a fondurilor publice gestionate. Operaţiunile care fac obiectul auditului intern se examinează pe tot parcusrul lor, din momentul iniţierii pană în momentul finalizării executării lor.

Carta auditului intern fixează drepturile si obligaţiile auditorilor interni şi urmăreşte:

- să informeze despre obiectivele şi metodele de audit;

- să clarifice misiunea de audit;

- să fixeze regulile de lucru între auditor şi audiat;

- să promoveze regulile de conduită.

Auditul intern nu trebuie să fie confundat cu controlul intern.

Controlul intern, conform legii privind auditul public intern, reprezintă ansamblul formelor de de control exercitate la nivelul entităţii publice, inclusiv auditul intern, stabilită de conducere în concordanţă cu obiectivele acesteia şi reglementările legale, in vederea asigurării administrării fondurilor in mod econimic, eficient şi eficace. Include, de asemenea, structurile organizatorice, metodele şi procedurile.

Auditul intern se organizează în mod independent în structura fiecărei instituţii publice sub forma unui compartiment specializat constituit din una sau mai multe persoane, care au calitattea de auditori interni, astfel incât acestea să nu fie implicate în vreun fel în îndeplinirea activităţilor pe care le auditează. Auditorul intern trebuie să îndeplinească în mod obiectiv, independent cu profesionalism şi integritate, să respecte prevederile codului privind conduita etică a auditorului intern, normele şi instrucţiunile Ministerul Finanţelor Publice.

Rolul auditului intern este de a contribui la buna şi efectiva gestiune a fondurilor publice.

Aportul compartimentului de audit intern constă in promovarea unei culturi privind realizarea unui management efectiv şi eficient în cadrul entităţii publice.

Misiunea compartimentului de audit intern este de a audita sistemele de control din cadrul entităţii publice în scopul de a evalua eficacitatea şi performanţa structurilor funcţionale în implementarea politicilor, programelor şi acţiunilor în vederea îmbunatăţirii continue a acestora.

1.2. Obiectivele si sfera activităţii de audit intern

Obiectivele auditului public intern sunt:

a) asigurarea obiectivă şi consilierea, destinate să imbunatăţească sistemele si activităţile entităţii publice;

b) sprijinirea indeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi metodică, prin care se evaluează şi se imbunătăţeşte eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului si a proceselor administrării.

Sfera auditului intern cuprinde:

• activităţi financiare sau implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de catre beneficiarii finali, inlcusiv a fondurilor provenite din asistenţa externă;

• constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă, precum şi a facilităţilor acordate la incasarea acestora;

• administrarea patrimoniului public, precum şi vanzarea, gajarea, concesionarea sau inchirierea de de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unitaţilor administrativ-teritoriale;

• sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele informatice aferente.