Managementul contabilității la Casa Județeană de Pensii Timiș

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND ASIGURĂRILE SOCIALE DE PENSII

În cursul vieţii, orice persoană traversează perioade mai scurte sau mai lungi, în care se află în imposibilitatea de a realiza venituri din activitate, din cauza unor situaţii cum ar fi: vârsta înaintată, invaliditatea, accidente de diverse tipuri, îmbolnăviri, naştere, creşterea şi îngrijirea copiilor etc. În aceste perioade, necesităţile de trai ar trebui acoperite fie prin resurse proprii, fie prin intervenţia statului, sub forma asistenţei sociale, susţinut din taxe şi impozite suportate de toată populaţia activă.

Împotriva unor evenimente neaşteptate care-l frapează, aşa cum sunt bolile, accidentele, şomajul infirmitatea, bătrâneţea sau moartea omul caută să se protejeze : este nevoia de securitate.

În acelaşi timp, evenimente fericite, aşteptate precum sunt maternitatea, naşterea, atingerea unei anumite vârste sunt generatoare de cheltuieli sau riscul de îmbolnăviri, care într-un context de insecuritate pot agrava probleme fiinţei umane.

În aceste perioade, nivelul de trai al celor aflaţi în aceste situaţii ar scădea dramatic, ei devenind o povară uriaşă pentru societate Din aceste cauze, în astfel de situaţii, intervine o autoritate publică sau privată, care îşi asumă misiunea de a îndeplini nevoile respective, de a ajuta individul, de a-i asigura protecţie. Istoria a consemnat mai multe tehnici de protecţie a riscurilor şi evenimentelor enumerate. 1

Obiectivul esenţial al oricărui sistem economic este să ofere tuturor indivizilor şanse egale în urmărirea unor idealuri personale, pozitive din punct de vedere social. În realizarea dezideratului la care omul a excelat dintotdeauna, o viaţă mai bună, sistemul de protecţie socială are un rol decisiv. Acest sistem cuprinde un spectru larg de măsuri menite să asigure un standard de viaţă de bază pentru toţi oamenii indiferent de mijloacele de care dispun, măsuri grupate în două mari categorii - asigurările sociale şi asistenţa socială. În aceste condiţii, asigurarea socială impune ca o parte din veniturile realizate în perioadele de activitate să fie economisite şi utilizate ca venit de înlocuire pentru perioadele de inactivitate profesională cauzate de riscurile sociale.

’’ Asigurările sociale constituie un ansamblu de norme obligatorii privind asigurarea materială de batrâneţe, boală sau accident a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau altor categorii de persoane prevazute de lege, precum şi a urmaşilor acestora. ’’2

În ţara noastră s-au asigurat forme de protecţie socială în cadrul sistemului de asigurări sociale şi ale asistenţei sociale. Constituţia României foloseşte şi consacră conceptul de potecţie socială şi în temeiul ei se produce reconsiderarea întregului sistem de protectie socială.

În principal, sistemul asigurărilor sociale se întemeiază pe ideea de protecţie a persoanelor care se asigură pentru riscuri sociale determinate şi promovează ideea

indemnizării asiguratului.

Aşadar, naşterea dreptului la asigurările sociale este condiţionată de plata cotizaţiilor. Rata contribuţiilor la asigurările sociale este stabilită de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei care administrează şi gestionează bugetul.

Notiunea de pensie

Pensia reprezintă cel mai important pilon al prevederilor referitoare la generaţia a treia. Înţelesul de bază al cuvăntului ’’pensie’’ în toate limbile de origine latină înseamnă provizie pentru mâncare şi locuinţă, adică pentru necesităţile vieţii. Acelaşi cuvânt este folosit pentru a desemna menţinerea unei persoane în cadrul unei instituţii, sau plata pentru cazarea unei persoane la hotel sau alt loc similar.

La început, cuvântul desemna o alocaţie periodică plătită veteranilor de armată la romani. În semn de recunostinţă pentru serviciile aduse (şi ca mijloc de concediere) ele erau oferite şi peste graniţele Imperiului asigurând persoanei respective o locuinţă şi un venit. Primele pensii au fost cele ale militarilor şi ale personalului civil.Ulterior s-a numit pensie personală remuneraţia care acorda nobililor latifundari în cazul în care aceştia sărăceau precum şi în cazul în care un om de rând era angajat ca urmare a priceperilor dovedite.

În literatura juridică, pensiile de asigurări sociale de stat sunt definite ca drepturi băneşti acordate salariaţilor la expirarea unei perioade determinate de activitate şi la împlinirea vârstei prevăzute de lege ori în cazul pierderii totale sau în cea mai mare parte a capacităţii de muncă, precum şi a urmaşilor acestor persoane.3

Din această definiţie rezultă, în fapt, principalele categorii de pensii reglementate în sistemul asigurărilor sociale de stat şi anume :

- pensia pentru munca depusă şi limită de vârstă ;

- pensia pentru invaliditate ;

- pensia de urmaş.

Pe langă aceste tipuri de pensie, legislaţia asigurărilor sociale de stat mai regl ementează şi pensia suplimentară, care se plăteşte din fondurile constituite în acest scop din contribuţia salariaţilor, pe principiul mutualităţii.

În legătură cu regimurile de asigurări sociale, legislaţiile în vigoare face eforturi pentru a găsi un echilibru just între trei finalităţi şi anume :

- de a da fiecăruia ceva pentru a duce o viaţă decentă,

- a da fiecăruia în funcţie de participarea sa la solidaritatea şi activitatea naţională pe parcursul vieţii sale active,

- de a nu se substitui aproape complet şi sistematic individului, a lăsa o parte mai mică sau mai mare obligaţiei individuale de a prevedea şi de a-şi asigura bătrâneţea.

În consecinţă, problema regimului asigurării bătrâneţii pe aceste trei aspecte se prezintă în termeni comparabili cu cei ai salariaţilor. Cert este însă faptul că, alături de venitul profesional (de regulă salariul) pensia constituie o sursă principală de trai pentru o importantă parte a populaţiei.