Managementul resurselor umane - studiu de caz - organizația școlară

I. RESURSE „CALDE” - MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE

1.1.Principalele activităţi din domeniul managementului resurselor umane

Schimbările profunde constatate în mediul extern al firmelor româneşti au implicaţii şi în structura organizaţiilor acestora. Politica de schimbare este un proces cultural, politic, educativ, legislativ, tradiţional, complex, ce are în vedere în primul rând schimbarea metodelor şi procedurilor manageriale concomitent cu cea a perfecţionării mijloacelor tehnice şi tehnologice. Aceste schimbări pot fi asigurate numai de un management performant al resurselor umane.

Schimbarea conţinutului funcţiei de personal, a creat premisele apariţiei şi dezvoltării managementului resurselor umane.

Modul de evoluţie şi elementele de caracterizare a sistemelor de producţie şi a managementul resurselor umane sunt prezentat succint în tabelul 1.1.

Tabelul 1.1.

Elemente de caracterizare

Concepţii privind personalul

Teoria tradiţională a intreprinderii

Concepţii privind personalul

Teoria MRU

Noţiuni folosite: *forţa de muncă, mâna de lucru

*resurse umane

Categorii cu caracter discriminatoriu:

*”muncă productivă” şi “creatori de bunuri materiale” (categorii privilegiate);

*”munca neproductiv㔺i “personal

neproductiv” (categorii dezavuate); * -

Modul de abordare a personalului de către manageri: *în mod global, ca masă de oameni capabili să muncească;

*ca individualităţi, cu personalităţi, nevoi, comportamente şi viziuni specifice;

Principiul fundamental de salarizare: *în funcţie de munca depusă;

*în funcţie de rezultatele obţinute;

Activitatea de evaluare a performanţelor: *nesemnificativă, formală;

*esenţială

Stimularea iniţiativei salariaţilor: *absentă; iniţiativa salariaţilor este, de regulă, considerată ca o afectare a autorităţii şefilor ierarhici. *susţinută şi promovată prin sistemul de salarizare, promovare, motivare,

Adoptând definiţia, conform căreia „managementul resurselor umane presupune îmbunătăţirea continuă a activităţii tuturor angajaţilor în scopul realizării misiunii şi obiectivelor sistemului organizaţional”, constatăm că este o activitate vitală pentru toate unităţile economice, indiferent de tipul, profilul şi mărimea acestora.

Managementului resurselor umane i se asociază două roluri importante: operaţional şi strategic.

1. Activităţile operaţionale sau de gestiune sunt tactice şi administrative. Ele se referă la aspecte specifice de o mare varietate, precum:

- testarea candidaţilor la angajare;

- orientarea şi integrarea noilor angajaţi;

- pregătirea adecvată a superiorilor;

- rezolvarea problemelor de protecţie a muncii personalului;

- recompensarea şi salarizarea, ş.a.

Deci, activităţile operaţionale sunt cele curente / zilnice de conducere a personalului cât mai adecvat şi mai eficient.

Managementul operaţional — este un management administrativ, de gestiune a personalului, de întreţinere a acestuia (de mentenanţă) care acţionează pe termen scurt.

Activităţile sale tipice sunt următoarele:

- recrutarea şi selectarea personalului;

- orientarea şi integrarea personalului la angajare;

- analiza informaţiilor privind protecţia muncii şi evidenţa accidentele de muncă;

- rezolvarea plângerilor şi nemulţumirilor angajaţilor;

- evidenţa personalului;

- pregătirea şi perfecţionarea personalului.

2. Activităţile strategice sunt cele privitoare la perfecţionarea resurselor umane, pe termen lung sau mediu, în scopul îndeplinirii obiectivelor organizaţiei.

Managementul strategic - este un management global, având caracter inovativ şi acţionând pe termen lung. Activităţile tipice acestuia sunt:

- perfecţionarea resurselor umane;

- evoluţia şi dezvoltarea prevederilor legale;

- tendinţe ale forţei de muncă şi ale rezultatelor muncii;

- dezvoltarea comunităţii economice;

- limitarea costurilor şi a opţiunilor pentru facilităţi şi recompense;

- consiliul consultativ al angajaţilor;

- planificarea şi strategia compensaţiilor.

Ambele domenii sunt necesare şi trebuie să coexiste.

Managementul resurselor umane este o componentă a managementului organizaţiilor economice aflată în extensie, care include atât managementul personalului, cât şi al relaţiilor de muncă. Viziunea strategică a problemelor resurselor umane în cadrul întreprinderii constituie o parte integrantă a strategiei întregii întreprinderi.

Se poate spune că managementul resurselor umane reprezintă managementul strategic şi operaţional al activităţilor care se concentrează asupra asigurării şi menţinerii personalului organizaţiei în concordanţă cu nevoile organizaţiei şi condiţiile mediului economic şi social în care acţionează.