Mass-media în Republica Moldova

INTRODUCERE

De zece ani Republica Moldova se afla în cautarea drumului sau catre valorile democratice, catre civilizatie si prosperitate economica. Guvernarile din aceasta perioada au început sa puna societatea pe fagasul eficientei sociale si economice, dar prea putin le-a reusit. Din contra – creditele importate, luate de la structurile financiare internationale, au fost folosite ineficient si de multe ori chiar gresit, iar ajutoarele oferite de guvernele altor tari nu au fost utilizate cu chibzuinta. Incompetenta, coruptia, criminalitatea sunt acele flagele deosebit de periculoase, care genereaza alte zeci de probleme si canalizeaza societatea în haul obscurantismului si dezordinii. Este subminata încrederea populatiei în reformele democratice, în viabilitatea obiectivelor democratice consfintite în Constitutie. Rolul de asanator al societatii si de element capabil sa stopeze degradarea ei continua revine presei. Presa însa, are nevoie si ea de pîrghii economice, politice si juridice capabile sa o mentina pe linia verticalitatii.

Presa este elementul fundamental si locomotiva opiniei publice, care, la rîndul ei, este instrumentul ce masoara succesul sau insuccesul unei guvernari.

Procesul de influentare asupra auditoriului structural poate fi divizat în doua parti: informativ si analitic. Prima treapta presupune aparitia în presa a mesajelor cu un continut major de informatie utila. Acest proces – sistematic si permanent – duce la aparitia si formarea interesului publicului cititor fata de evenimentul reflectat. Anume aici apar primele încercari ale procesului de influentare si manipulare a cititorului de catre jurnalistica.

Punerea în circuit a mesajelor orientative si directive, cu un caracter sporit de analiza pozitiva si date operative, precum si cu caracter complex analitic reprezinta cea de-a doua treapta, care duce la formarea atitudinii publicului cititor fata de problema luata în discutie. Influentând fiecare persoana în parte, mass-media creeaza premise pentru formarea sau modificarea opiniei individuale, opiniei de grup, de colectiv si în fine – a opiniei publice. Opinia publica se manifesta ca o expresie, un raspuns de aprobare sau dezaprobare, indiferenta sau negatie vizavi de rezolvarea problemei luate în discutie, fata de evolutia unui eveniment sau a unei situatii din lumea înconjuratoare si, în ultima instanta, reprezinta o forma de apreciere sociala a unor colectivitati sau grupuri a problemelor de interes general.

Efectul mass-media asupra opiniei publice se explica nu atît prin influenta directa a continutului asupra auditoriului sau prin starea publicului, cît prin relatia: public - sistem mass-media – sistem social. Aceasta este o relatie, în care satisfacerea necesitatilor indivizilor si grupurilor sociale în probleme de informare, precum si realizarea scopurilor acestora depinde, practic întru totul, de aceasta interdependenta. Cu alte cuvinte, cu cît interesul individului fata de mass-media este mai mare, cu atît mai mare este si dependenta sa de informatiile survenite prin intermediul mass-media. Ele influenteaza cunostintele, sentimentele si comportamentul lui si, astfel, contribuie la crearea curentelor de opinii.

Daca publicul este o realitate individualizata, care ia nastere din multime prin contact cu evenimentele-fapt sau evenimentele-informatie, opinia publica este produsul unei anumite atitudini a publicului fata de evenimentele si problemele de ordin general.

Principalele functii ale presei în raport cu opinia publica sunt: formarea opiniilor individuale si de grup prin difuzarea stirilor; exprimarea si difuzarea opiniilor si prin aceasta – facilitarea curentelor de opinie publica, în general a fenomenelor de opinie publica; structurarea opiniilor si modificarea atitudinilor si comportamentelor; medierea influentei opiniei publice asupra vietii social-politice si exercitarea functiei de participare a opiniei publice la guvernarea societatii, adoptarea deciziilor sau influentarea modului de rezolvare a treburilor publice printr-o atitudine critica, protestatara – în functie de sistemul politic, care reprezinta o totalitate integrala, coordonata a institutiilor politice etc.