Metoda ABC

INTRODUCERE

Schimbarile survenite in mediul economic, modernizarea tehnologiei (automatizare si robotizare), nevoia de informatii pertinente in procesul decizional, atingerea obiectivelor de performanta au condus la o regandire a calculatiei costurilor in contextul unui nou management.

Managementul economic are nevoie de o mai buna cunoastere a mecanismelor de formare a performantei. Este evident ca acest lucru nu se poate face din exterior, ci rezulta prin corelarea eforturilor personalului operational si de conducere. Din aceasta perspectiva, nivelurile de analiza care se impun sunt procesele si activitatile.

Gestiunea pe activitati se bazeaza pe:

- analiza activitiatilor si proceselor ce participa la livrarea produselor catre clienti;

- punerea in evidenta a modului de formare a costurilor;

- analiza valorii adaugate produselor pe activitati.

Ea a fost conceputa pentru a raspunde urmatoarelor obiective:

- obtinerea de costuri cu fundamentare profund economica si cresterea relevantei informatiei de tip cost in procesul decizional;

- facilitatrea dezvoltarii permanente si reducerea continua a costurilor;

- crearea premiselor desfasurarii strategiei prin actiunile pilotajului operational.

Gestiunea pe activitati nu se distinge prin scopurile urmarite, ci prin modul de reprezentare a organizatiei cu ajutorul caruia se realizeaza:

- un decupaj operational su nu administrativ;

- o cercetare a cauzelor economice, fizice ale costurilor, in defavoarea repartizarilor prin chei (coeficienti).

Metoda ABC este rezultatul unor cercetari justificate prin:

- nevoia de a elimina risipa;

- identificarea relatiilor cauza-efect intre cheltuieli si produse;

- alocarea rationala a cheltiuelilor asupra produselor si nu de o maniera globala si imprecisa;

- integrarea in calculul costului a diferentelor de cheltiueli impuse de personalizarea produselor.

Originea metodei pe activitati se afla in SUA si lucrarea de baza se considera a fi The Hidden Factory elaborata de Jeffrey G. Miller si Thomas E. Vollmaan. Cei doi autori au supus unui studiu critic sectoarele si locurile de costuri comune (indirecte), ajungand la concluzia ca pasul hotarator pentru controlul costurilor indirecte consta in elaborarea unui model care sa detalieze si sa structureze cauzele acestor costuri.

Totusi ei nu au elaborat un sistem de calculatie a costurilor. Prima incercare de realizare a unui asemenea sistem de calculatie a costurilor dateaza din 1987 si apartine autorilor Kaplan, Cooper si Johnson. Tot in aceeasi perioada diferite cabinete de consultanta si marile intreprinderi industriale au definit versiunea actuala a metodei ABC.

Problema fundamentala a calculatiei costurilor o constituie costurile indirecte si alocarea acestora pe obiecte de cost (produse, servicii). Metodele traditionale de calcul a costurilor rezolva acest lucru prin utilizarea unei baze de absorbtie (ore-masina, ore-manopera, salarii directe), mai mult sau mai putin aleatoare.

Conceptul metodei ABC este: activitatile consuma resurse si produsele consuma activitati.

O activitate se defineste ca un ansamblu de operatii elementare, realizate de unul sau mai multi indivizi, care permit furnizarea unor utilitati plecand de la anumite resurse, operatii omogene din punct de vedere al comportamentelor de cost si performanta. La randul lor, activitatile sunt regrupate in procese. Asadar, o activitate este compusa din operatii elementare si este inclusa intr-un proces.

Un proces se defineste ca un ansamblu de activitati organizate pentru realizarea unui scop comun si are trei caracteristici esentiale:

- este organizat de o maniera transversala fata de organizarea ierarhica si fata de principalele structuri functionale ale intreprinderii: studii, productie, marketing, vanzari, financiar, planificare, cumparari, etc.

- fiecare proces este o finalitate globala unica;

- are un client intern sau extern.