Metoda costurilor variabile direct - costing

I N T R O D U C E R E

Există două componente ale sistemului informaţional contabil: contabilitatea financiară (generală) considerată „faţa externă” a întreprinderii şi contabilitatea de gestiune (internă, managerială, de exploatare, analitică), considerată „faţa internă” a întreprinderii.

Contabilitatea financiară ca ramură a contabilităţii, asigură obţinerea informaţiilor privind gestionarea patrimoniului, necesare factorilor interni de decizie ai entităţii economice, precum şi informaţiile privind rezultatele financiare necesare utilizatorilor externi, inclusiv statului.

Contabilitatea de gestiune (contabilitatea managerială) ca ramură a contabilităţii, are ca obiect evidenţa, calculul, analiza şi controlul costurilor şi rezultatelor analitice prin prisma specificităţii componentelor entităţii economice (secţii, ateliere, activităţi), consumatoare de resurse şi producătoare de efecte economice utile. Contabilitatea de gestiune oferă acele informaţii care privesc gestiunea internă a întreprinderii, criteriile după care aceasta îşi calculează costurile şi asigură măsurarea performanţelor interne, la nivel de sector de activitate, funcţie sau produs.

Contabilitatea de gestiune este o contabilitate internă care a fost creată pentru a furniza managerilor informaţiile necesare în vederea conducerii unei afaceri. Ea este necesară pentru controlul activităţii interne a entităţii şi în special pentru controlul procesului de producţie. Această contabilitate cercetează performanţa economică a organizaţiei prin intermediul costurilor

Utilizatorii informaţiilor furnizate de contabilitatea de gestiune sunt: conducerea întreprinderii, investitorii, creditorii, angajaţii firmei, şi nu în ultimul rând firmele concurente

Informaţiile contabilităţii manageriale constituie sursa cea mai importantă a conducerii în procesul decizional. Informaţiile manageriale oferă managerilor posibilitatea alegerea programelor optime şi fixarea unei anumite linii de politică economică

Metoda contabilităţii de gestiune pe care am ales să o analizez, şi anume metoda costurilor variabile (direct costing) oferă o varietate de utilizări atât pentru scopuri interne şi externe. Indicatorii furnizaţi de această metodă reprezintă un important instrument managerial în optimizarea rezultatului financiar şi economic al companiei.

1. METODA COSTURILOR VARIABILE (DIRECT-COSTING)

1.1 DESCRIEREA METODEI COSTURILOR VARIABILE (DIRECT COSTING)

Metoda direct-costing constă în imputarea asupra produselor numai a costurilor variabile fie directe, fie indirecte. Pentru a evita unele confuzii regretabile care conform denumirii ar putea să o identifice ca fiind metoda costurilor directe, denumirea a fost înlocuită cu cea de "metoda costurilor variabile" sau "metoda variabil costing".

Această metodă a costurilor variabile nu reţine pentru calculaţia costului pe produs decât costurile variabile directe şi indirecte.

Cheltuielile variabile se identifică şi se colectează direct pe purtătorii de cheltuieli, întrucât acestea cresc sau descresc în raport de mărimea sau micşorarea volumului producţiei sau desfacerii. Cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli de structură (ale perioadei), care se efectuează indiferent de volumul producţiei şi se vor atribui direct rezultatelor financiare ale întreprinderii