Metoda direct-costing la SC Brutăria lui Radu SRL

Capitolul 1. Prezentarea metodei de calculaţie a costurilor Direct-Costing

Direct-costing-ul este un cost format numai din volumul cheltuielilor care se modifică în mod direct cu producţia (cu nivelul de activitate), aşadar denumirea care corespunde cel mai bine expresiei anglo-saxone este cea de „metoda costurilor variabile” sau „variabil costing”

Denumirea metodei poate ocaziona confuzii, deoarece se poate crede că direct-costing ar fi „metoda costurilor directe”

Este o metodă de calcul de tip parţial. Are la bază separarea costurilor în variabile şi fixe şi luarea în considerare la determinarea costului unitar numai a cheltuielilor variabile.

Cheltuielile fixe sunt considerate cheltuieli de structură sau cheltuieli de capacitate şi sunt raportate per total activitate, fără a afecta fiecare produs în parte.

Fiecare produs va genera un preţ de vânzare unitar, o cheltuială variabilă unitară şi o contribuţie brută unitară.

Metoda Direct - Costing reprezintă un pas spre o metodă complementară şi anume Cost – Volum - Profit metodă orientată spre o previziune comercială şi probabil cu o pondere mai mare în viitor

Calculele şi analizele efectuate pe baza indicatorilor furnizaţi de analiza Cost - Volum – Profit pot constitui un instrument important la îndemâna echipei manageriale pentru optimizarea rezultatului economico-financiar.

Analiza Cost - Volum – Profit presupune determinarea următorilor indicatori :

1. Costul efectiv unitar se calculează ca raport între cheltuielile variabile totale aferente purtătorului de cost i şi cantitatea fabricată din acest purtător de cost.

Cui=Cvi/qi

unde: Cui - costul efectiv unitar al produsului i

Cvi - cheltuieli variabile totale pentru produsul i

qi - cantitatea obţinută din produsul i

2. Contribuţia unitară brută la profit (marja unitară) - arată cu cât contribuie fiecare purtător de cost vândut la rezultat şi se calculează prin diferenţa dintre preţul de vânzare al purtătorului de cost şi costul efectiv unitar al purtătorului de cost respectiv. Varianta unitară a indicatorului exprimă creşterea profitului prin vânzarea fiecărei unităţi suplimentare de produs. Astfel acesta va contribui până la un moment dat la acoperirea pierderii suportate de către entitate, din acel moment fiecare vânzare adaugă o sumă egală la profitul obţinut. Deci vânzarea unui număr mai mare din produsele firmei va determina creşterea volumului vânzărilor.

Acest indicator se determină pe fiecare produs conform relaţiei:

Cbui =Pvui - Cui

unde: Cbui - contribuţia brută unitară al produsului i

Pvui - preţ de vânzare unitar al produsului i

Cui - cost efectiv unitar al produsului i

3. Contribuţia brută globală - este calculată ca fiind produsul dintre contribuţia brută unitară şi cantitatea vândută din purtătorul de cost analizat, sau ca diferenţă între cifra de afaceri a purtătorului de cost i şi total cheltuieli variabile ocazionate de obţinerea unui lot de produse i. Dat fiind faptul că nu întotdeauna întreaga cantitate obţinută este şi vândută, considerăm a fi mai corectă prima formulă la care se iau în calcul doar cantităţile vândute:

Cbi = Cbui x Qvi sau Cbi =CAi - Cvi

unde: Cbi - contribuţia brută globală al produsului i

Cbui - contribuţia brută unitară al produsului i

Qvi - cantitatea vândută din produsul i

CAi – cifra de afaceri aferentă produsului i

Cvi - cheltuieli variabile totale pentru produsul i

Contribuţia brută totală se calculează prin însumarea contribuţiilor brute globale a tuturor purtătorilor de cost.