Metoda target costing sau costul-țintă

METODA TARGET COSTING

SAU COSTUL-TINTA (TC)

Introducere

Metoda Target Costing (sau metoda costurilor tinta) a fost dezvoltata in Japonia in industria de automobile in anii ’80. ea se bazeaza pe ideea ca pretul de vanzare al unui produs este fixat la piata. Pretul nu depinde deci de cost. Din contra, costul produsului trebuie sa fie adaptat pretului de piata.

In anii 1950, managementul japonez era slab dezvoltat, avand tot mai multe vizite de studiu in SUA.Intr-un raport din 1955,efectuat in urma unei vizite,se mentioneaza ca s-a descoperit la o firma din Texas un sistem cost-tinta, calculat ca pret minus profit, urmat de stabilirea de standarde pe fiecare sectie. Acesta este un sistem standard-cost.In controlul bugetar,se analizeaza diferenta dintre costul-tinta si costul anual(fara a se fixa un cost standard).In cadrul acestor doua tipuri de cost-tinta(cel bugetar si cel ce implica fixarea de costuri standard,acesta din urma fiind denumit TC traditional) controlul se exercita prin feedback.Japonezii au rafinat aceste concepte in special in perioadele de criza din anii ’70,inventand metode de reducere a costului si crestere a calitatii (just-in-time,kanban), actionand printr-un demers proactive. Acesta reprezinta principala diferenta dintre TC traditional si TC japonez.

In definirea conceptului de target costing pornim de la opiniile a doi autori japonezi si o opinie a unuia american:

• Sakurai(1989): costul-tinta este un instrument de gestiune a costurilor care permite reducerea costului total al unui produs pe intreg ciclul sau de viata,datorita departamentelor productie, cercetare-dezvoltare, marketing, contabilitate ;

• Tanaka(1991) descrie astfel sistemul de cost de la Toyota: el nu reprezinta o metoda de inginerie utilizata pentru o mai buna estimare a costului,ci o activitate strans legata de calitatea totala a procesului si o parte a demersului global de imbunatatire a functiilor si calitatii unui produs parallel cu reducerea costului;

• Cooper(1992) arata ca obiectivul de cost-tinta consta in identificarea costului de productie al unui produs, astfel incat, odata vandut, acesta sa genereze marja asteptata.

La baza acestui concept au stat urmatoarele schimbari majore:

 necesitatea de a produce serii mai mici, pentru a raspunde mai bine nevoilor pietei;

 introducerea noilor metode de organizare a productiei(cum este Just-In-Time);

 introducerea unor tehnologii noi bazate pe automatizare(de exemplu,sistemele CIM Computer-Integrated Manufacturing Systems).

Costul este limitat la doua restrictii :

• Pretul care este impus de piata ;

• Marja de profit practicata de intreprindere.

Metoda target-costing este nu numai o metoda de calcul a costurilor, dar si o metoda de gestiune moderna care utilizeaza tehnici evaluate cu privire la studierea pietei, analiza valorii, reducerea diversitatii, tehnologia de fabricatie, parteneriat cu furnizorii.

“Costul obiectiv” este comparat cu costul estimate al produsului. Costul estimat este determinat pe baza metodelor existente de aprovizionare, de productie sau de distributie tinand cont de volumul de fabricatie determinat. El este stabilit in functie de caracteristicile atribuite produsului din momentul definirii in faza de proiect.

Costul estimat este in general superior costului tinta si va fi diminuat pana la nivelul costului obiectiv. Reducerea se poate obtine fie printr-o modificare a caracteristicilor produsului care sa nu altereze valoarea perceputa de client fie printr-o ameliorare a metodelor de aprovizionare, productie, distributie existente. Pentru estimarea costurilor se pot folosi metode diferite, cum ar fi: metode parametrice, analogice sau analitice .

Optimizarea costurilor se realizeaza prin „analiza valorii”, optimizarea conceptiei, reducerea varietatii productiei, standardizarea componentelor, reducerea numarului de furnizori, controlul costurilor pe timpul fabricatiei.

1. Definitii ale Target Costing

O abordare retrograda de determinare a costurilor produselor, una dintre cele mai importante caracteristici a costurilor tinta, poate fi gasita inca de la inceputul secolului trecut la compania Ford în Statele Unite si în dezvoltarea companiei Volkswagen Beetle in Germania in anii 1930. La Volkswagen, cu scopul de a indeplini obiectivul de pret 990 DM, solutii tehnice alternative au fost cantarite pe baza unor considerente de cost (Rösler, 1996). Totusi, o abordare deplina a costurilor tinta a inceput in timpul perioadei de dupa al doilea razboi mondial. In acest timp, americanii au creat un concept de maximizare a atributelor produselor dorite si in acelasi timp de reducere a costurilor produselor (Leahy, 1998). Tehnica a devenit cunoscuta sub denumirea de "ingineria valorii" si a fost, ulterior, adoptata de catre companiile japoneze, pentru a face fata concurentei din interiorul Japoniei . In anii 1960, ingineria valorii a fost asociata cu ideea de influentare si reducere a costurilor produselor, in timpul etapelor de planificare si de dezvoltare a unui produs (Buggert & Wielpütz, 1995). Prima utilizare a ingineriei valorii in Japonia-cunoscuta sub numele de "genka kikaku"-s-a produs la Toyota in 1963, desi nu a fost mentionata in literatura japoneza, pana la 1978 (Tani si colab.,

1996). Mai tarziu, "genka kikaku" a fost tradusa in "cost tinta ", termen folosit acum

in intreaga lume. Rösler (1996) a facut o cercetare etimologica pentru a clarifica derivarea termenului de "cost tinta" din limba japoneza. Desi Kato (1993) critica utilizarea termenului de "cost tinta" ca o traducere a "genka kikaku" , termenul a fost in general acceptat in Occident. La intalnirea anuala « Costul societătii din Japonia » din 1995, numele oficial a devenit "target cost management" , pe motiv ca denumirea de "cost tinta" a fost prea vaga si nu transmitea adevaratul sens de "genka kikaku."

Se pare ca multi cercetatori japonezi nu sunt de acord cu privire la sensul exact al

"Genka kikaku." Exista o serie de diferite concepte si definitii (Bhimani, 1995). Precum afirma Hiromoto (1988), "Ei nu realizeaza pur si simplu produse pentru a face o mai buna utilizare de tehnologii si fluxuri de lucru; ei proiecteaza si construiesc produse care vor intalni pretul necesar, cerut pentru succesul pietei –fie ca acel pret este sustinut de pretul actual de fabricatie sau nu. ". In mod similar, Sakurai (1989) scrie ca "... costul tinta poate fi definit ca un instrument al managementului costului de reducere a costului total al unui produs pe intreaga sa durata a ciclului de viata, cu ajutorul departamentelor de productie, inginerie, cercetare-dezvoltare, marketing si contabilitate." Mai tarziu, "genka kikaku" a fost privit ca un instrument al managementului profitului. Precum prevede Monden (1995), de exemplu: "costul tinta este definit ca o activitate de management a profitului la nivelul companiei in timpul etapei de dezvoltare a noului produs, care include: (1) planificarea produselor care au calitatea de a place clientilor, (2) stabilirea costurilor ţintă (inclusiv costurilor tinta de investitii), pentru ca noul produs sa realizeze profitul tinta necesar pe termen mediu si lung, avand in vedere conditiile actuale de piata, si (3) elaborarea de metode prin care proiectarea produsului atinge costul tinta in timp ce de asemenea satisface nevoile clientilor in ceea ce priveste calitatea si livrarea prompta.