Metode de Evaluare

Capitolul 1.

EVALUAREA CA PROCEDEU AL METODEI CONTABILITATII

1.1. Definirea, importanta si principiile evaluarii

Evaluarea este procedeul metodei contabilitatii care asigura exprimarea valorica a componentelor patrimoniului.

Contabilitatea masoara si inregistreaza, in unitati monetare, elementele patrimoniale si operatiile care modifica masa patrimoniului. Unitatea monetara se indentifica cu banii – in functia lor de masura a valorii.

Banul este unitatea de masura a valorii economice, asa cum metrul este unitatea de distanta sau hectarul unitatea stabila pentru suprafata. Pe aceasta cale se omogenizeaza masa patrimoniului si se creaza posibilitatea centralizarii si sintetizarii datelor contabile.

Ca procedeu al metodei contabilitatii, evaluarea reprezinta cuantificarea si masurarea, in expresie baneasca, a marimii elementelor patrimoniale (active, pasive, cheltuieli si venituri) si a operatiilor economice si financiare cu modificari intervenite in masa patrimoniului.

Evaluarea asigura legatura intregului flux de culegere, prelucrare si informare contabila, care permite trecerea de la informatii individuale, exprimate in etalon natural la informatii generalizatoare de sinteza, in sinteza valorica.

La evaluarea obiectului contabil, a activelor si surselor acestora, cat si a operatiilor economice si financiare, precum si la determinarea pe aceasta cale a indicatorilor inregistrati, prelucrati si furnizati in contabilitate, trebuie respectate o serie de principii, de reguli, care influenteaza intreaga metodologie a evaluarii, acestea sunt:

a) Principiul stabilirii obiectivului evaluarii.

In virtutea acestui principiu se pune in mod diferit problema evaluarii diferitelor categorii de bunuri. Intr-un mod se pune problema evaluarii imobilizarilor corporale, care pot si trebuie evaluate dupa metoda analitica, individual pe fiecare fel de imobilizare in parte si intr-un alt mod se pune problema evaluarii activelor circulante materiale, la care se impune metoda sintetica, care presupune gruparea mijloacelor cu caracteristici asemanatoare si estimarea lor o singura data.

De asemenea, in mod diferit se pune problema evaluarii bunurilor materiale care se vand tertilor, la care cuantificarea si exprimarea baneasca se realizeaza prin intermediul preturilor, fata de bunurile aflate in cadrul fluxurilor interne unde evaluarea se realizeaza prin intermediul costurilor.

b) Principiul evaluarii elementelor patrimoniale la un pret care sa exprime valoarea lor reala, deoarece numai in acest fel se poate evidentia in toate studiile initiale, intermediare si finale ale circuitului economic a diferitelor aspecte privind mentinerea, transmiterea si cercetarea volorii, asigurandu-se astfel conservarea substantei patrimoniului.

Acest principiu se intalneste in mod deosebit in contabilitate la lucrarile de intocmire a bilantului.

c) Principiul completarii exprimarii in expresie baneasca a activelor circulante materiale cu exprimarea acestora prin intermediul etalonului natural, reprezinta un principiu care probeaza realizarea sarcinii contabile privind pastrarea integritatii patrimoniului.

d) Principiul alegerii formei de evaluare corespunzatoare scopului urmarit.

Astfel, daca scopul evaluarii este numai de a determina marimea reala a patrimoniului se vor utiliza preturile efective, iar daca scopul evaluarii este urmarirea abaterilor preturilor efective de la cele standard se impune utilizarea unor preturi constante.

e) Principiul cuantificarii influentei factorului timp asupra valorii unor categorii patrimoniale. Acest principiu presupune actualizarea permanenta a preturilor. Categoriile cele mai sensibile la influenta factorului timp sunt stocurile de valori materiale, investitiile, cheltuielile de produse si creditele bancare.

1.2. Formele de evaluare folosite in contabilitate

Evaluarea in contabilitate a diferitelor elemente patrimoniale se face cu respectarea unor reguli, astfel:

a) La data intrarii in patrimoniu, bunurile se inregistreaza la valoarea de intrare denumita valoare contabila, care se stabileste astfel:

- Bunurile aduse ca aport, obtinute prin donatie sau cu titlu gratuit, la valoarea de utilitate in functie de starea acestora, amplasarea si utilitatea lor;

- Bunurile cumparate, la valore de achizitie, denumita si cost de achizitie;

- Bunurile produse, confectionate sau construite de unitatea patrimoniala cost de productie.

- Activele dobandite prin schimb cu alte active se inregistreaza la valoare justa a activelor primite in schimb;

- Creantele si datoriile sunt evaluate si inregistrate in contabilitate la valoarea nominal, egala cu sumele de primit in schimbul creantelor, de platit in schimbul datoriilor sau a sumelor datoriilor sau a sumelor asteptate a fi platite in cazul datoriilor din impozite si taxe;