Metode și Tehnici de Inventariere și Evaluare a Stocurilor

1.1. Contabilitatea stocurilor în România

In majoritatea întreprinderilor, contabilitatea nu înregistreaza zilnic miscarile stocurilor. Valorile ce figureaza în bilant sunt rezultatul unei duble operatii: numarare/cântarirea cantitatilor existente în stoc (inventarul fizic) si o evaluare a cantitatilor.

Contabilitatea stocurilor nu se ocupa decât cu aceasta a doua etapa. Astfel spus, ea „îsi doreste” sa precizeze care sunt cheltuielile luate în cont pentru calculul stocurilor si sa fixe¬ze regulile de evaluare, la încheierea exercitiului.

Regulile de întocmire a inventarului fizic deriva din principiile de contabilizare a ve¬niturilor si cheltuielilor.

Câmpul de aplicare

In câmpul de aplicare al normei sunt cuprinse alte stocuri decât:

a) lucrarile în curs generate de contractele de constructii, inclusiv contractele direct conexe de furnizare de servicii;

b) instrumentele financiare;

c) stocurile de produse agricole si forestiere si de minereuri, la producatori, în masura în care, conform practicilor bine precizate în anumite sectoare, ele sunt evaluate la valoarea neta de realizare.

In anumite stadii ale productiei, stocurile vizate mai sus sunt evaluate la valoarea neta de realizat.

Valoarea neta de realizare este pretul de vânzare estimat în cursul normal al activitatii, din care sunt deduse costurile estimate pentru terminarea bunului în cauza si costu¬rile estimate necesare pentru a realiza vânzarea .

Regula privind evaluarea stocurilor este urmatoarea: stocurile trebuie sa fie evaluate ia cea mai mica valoare dintre cost si valoarea neta de realizare,

Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile de achizitie, costurile de transfor¬mare si alte costuri angajate pentru a aduce în locul si în starea în care ele se gasesc.

a) Costurile de achizitie

Costul de cumparare cuprinde:

- pretul de cumparare;

- taxele vamale si alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de întreprin¬dere de la administratia fiscala);

- cheltuieli de transport, de manipulare si alte costuri direct imputabile achizitiei de marfuri, materiale si servicii (transport).

Cum TVA este în mod normal recuperabila, cea mai parte dintre stocuri sunt evaluate „în afara taxelor”. Stocurile întreprinderii pentru care TVA nu este deductibila sunt evaluate incluzând în cost TVA.

b) Costurile de transformare

Costurile de transformare cuprind:

- cheltuielile legate direct de unitatile produse, precum manopera directa;

- o cota-parte din cheltuielile indirecte de productie, fixe si variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime în produse finite.

IASC insista asupra distinctiei între cheltuielile fixe si cete variabile. Pri¬mele ramân relativ constante, indiferent care este volumul productiei; este vorba, în mod esential, de amortizari si de cheltuieli de mentinere (întretinere) a cladirilor si instalatiilor de productie. Celelalte variaza în functie de volumul productiei, ca de exemplu consumurile di¬recte de materiale si de manopera.

Obligatia de a include o cota-parte din cheltuielile indirecte de productie interzice, în principiu, limitarea valorii stocurilor numai la costurile directe sau variabile. Ca atare, între¬prinderile a caror contabilitate de gestiune se bazeaza pe calculul costurilor partiale, nu pot, în mod normal, sa utilizeze aceste costuri pentru evaluarea stocurilor în bilant.

c) Alte costuri

Celelalte costuri nu trebuie incluse în costul stocurilor decât în masura în care ele sunt angajate pentru a aduce stocurile la locul si în starea în care ele se gasesc. De exemplu, poate sa fie adecvat sa se includa în costul stocurilor alte cheltuieli generale decât cele de productie sau costurile de conceptie aferente unor produse destinate unor clienti speciali.

In „Stocuri” se regasesc exemple de costuri excluse din costul stocurilor si contabili¬zate la cheltuielile exercitiului în cursul caruia acestea sunt angajate:

- marimile anormale de deseuri de fabricatie, de manopera sau de alte costuri de productie;

- costurile de stocaj, exceptând situatia când aceste costuri sunt necesare procesului de productie, în mod prealabil, la o noua etapa de productie;

- cheltuielile generale administrative care nu contribuie la aducerea stocurilor în locul si în starea în care ele se gasesc;

- cheltuielile de comercializare.

In circumstante limitate, costurile împrumuturilor sunt incluse în costurile stocurilor. Aceste circumstante sunt identificate în cealalta metoda autorizata a IAS 23 „Costurile îndatorarii”.