Metodologia de Derulare a Misiunilor de Audit Intern

MISIUNEA DE AUDIT INTERN AL SALARIILOR

Istoricul apariției auditului intern

Auditul a fost cunoscut la începuturile secolului al XVIII-lea, fără a fi precizată data exactă sau localizarea geografică într-un stat.

Istoria economică delimitează mai multe etape ale auditului, diferențiate în funcție de categoria socială care ordonă auditului, numiți ordonatori de audit, în funcţie de auditori și de obiectivele auditului. Până la începutul secolului al XVIII- lea, auditul era ordonat de regi, împărați, biserică și stat cu un singur obiectiv: cel de pedepsire a hoților pentru fraudă și prevenirea unor astfel de fapte cu scopul de a proteja patrimoniul propriu al acelei entități. Auditorii erau numiți din rândul preoților și primeau calitățile morale ale acestora.

În România, introducerea auditului intern este de dată relativ recentă și se încadrează în efortul general de modernizare a mangementului financiar, atât în sectorul privat, cât și în cel public.

Întreprinderile au început să-și organizeze propriile compartimente de audit intern, în special pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuării lucrărilor pregătitoare din interiorul entității, iar pentru realizarea activității de certificare au apelat în continuare la cabinete de audit extern, care aveau dreptul la o supervizare a activității întreprinderilor. Pentru a se distinge între auditorii cabinetelor de audit extern și cei ai organizației supuse auditului, primii au fost numiți auditori externi, iar cei din urmă au fost numiți auditori interni, deoarece făceau parte din întreprindere.

Aceste schimbări au fost benefice, deoarece auditorii externi nu își mai încep activitatea de la zero și pornesc de la rapoartele auditorilor interni, la care se adaugă noi constatări rezultate prin aplicarea procedurilor specifice și apoi efectuează certificarea conturilor organizației auditate.

Definirea conceptului de audit intern

Funcția de audit intern a cunoscut transformări succesive până la stabilizarea definirii conceptului. Aceste abordări progresive au scos în evidență o serie de elemente, care trebuie reținute pentru conturarea cadrului în care se înscrie auditul intern.

Din analiza evoluției funcției auditului intern până în prezent putem aprecia următoarele elemente de implicare în viața entității auditate:

- consilierea acordată managerului;

- ajutorul acordat salariaților fără a-i judeca;

- independența și obiectivitatea totală a auditorilor.

Organizarea funcției de audit intern în cadrul entităților impune luarea în considerație a următoarelor trăsături:

- universalitatea;

- independența;

- periodicitatea.

Planificarea misiunii de audit

Planul de audit intern se întocmește de către compartimentul de audit public intern. Selectarea misiunilor de audit public intern se face în funcție de următoarele elemente de fundamentare:

a) Evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe sau operațiuni;

b) Criteriile semnal/sugestiile conducătorului entității publice, respective: deficiențe constatate anterior în rapoartele de audit public intern; deficiențe constatate în procesele-verbale încheiate în urma inspecțiilor; aprecieri ale unor specialiști, experti cu privire la structura și dinamica unor riscuri interne sau de sistem; analiza unor trenduri pe termen lung privind unele aspecte ale funcționalității sistemului;

c) Temele defalcate din planul annual al UCAAPI. Conducătorii entităţilor publice sunt obligaţi să ia toate măsurile organizatorice pentru ca tematicile ordonate de UCAAPI să fie introduse în planul anual de audit public intern al entităţii, realizate în bune condiţii şi raportate în termenul fixat;

d) Numărul entităţii publice subordonate;

e) Respectarea periodicităţii în auditare, cel puţin o dată la 3 ani;

f) Recomandările Curţii de Conturi.