Metodologii de Exercitare a Controlului Financiar Intern la Carmo-Lact Prod SRL

CAPITOLUL 1.SISTEMUL DE CONTROL FINANCIAR

Ultimele patru decenii, bazate pe sistemul centralizat de conducere a economiei naţionale în ţările est-europene şi centrale au marcat o ruptură în toate planurile vieţii sociale, care şi-au pus amprenta şi asupra perioadei actuale de tranziţie la economia de piaţă, în care realităţile concorda cu situaţiile nou create. Sistemul de control financiar este un fenomen de mari dimensiuni, diversificat, a cărui necesitate obiectivă rezultă din însuşi natura activităţilor economico-financiare şi condiţiile economice de piaţă cunoscând o evoluţie notabilă în perioada postbelică.

1.1. Conceptul de control

Etimologia cuvântului control provine din expresia latinească „ control rolus”, prin care se întelege „verificarea unui act duplicat după original" .

Controlul in accepţiunea lui semantică este o „analiză permanentă sau periodică a unei activităţi , a unei situaţii pentru a urmări mersul ei şi pentru a lua măsuri de îmbunătăţire” .În acelaşi timp el semnifică o supraveghere continuă morală şi materială, ca şi stăpînirea unei activităţi , a unei situiaţii .

În literatura de specialitate mai avem şi alte accepţiuni ,astfel:

• În accepţiunea francofonă „controlul este o verificare , o inspecţie atentă a corectitudinii unui act” ;

• În acceptiunea anglo-saxonă „controlul este acţiunea de supraveghere a cuiva , a ceva , o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce ca un instrument de reglementare a unui mecanism” .

Analizând conceptul de control , constatăm că acesta este un atribut al managementului , o funcţie a conducerii , un mijloc de cunoaştere a realităţii şi de corectare a erorilor.

Sensul cel mai comun asociat controlului este acela de „verificare”, care frecvent se asociază cu activitatea de cunoaştere şi permite managementului să coordoneze activităţile din cadrul organizaţiei într-un mod cât mai economic şi eficient.

Controlul din punct de vedere al misiunii sale , este o componentă intrisecă a managementului , este o activitate specifică , care serveşte atât conducerii ,terţilor parteneri de afaceri , cât şi autorităţilor publice şi chiar populaţiei.

Controlul a evoluat şi evoluează continuu prin apariţia altor şi altor tipologii de control, datorită mediului in care funcţionează şi care se află , la rândul său, într-o continuă mişcare, prin perfecţionarea relaţiilor economice şi permanente evoluţie a economiei de piaţă.

1.2. Evoluţia şi sensurile sistemelor de control financiar

Sistemul de control financiar este un concept complex, care se referă la un ansamblu de măsuri pe care statul le pune în practică, prin aparatul specializat, astfel constituit, pentru a efectua controlul administrării şi utilizării mijloacelor financiare ale organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat, precum şi ale instituţiilor de stat şi verifică respectarea reglementărilor financiar-contabile în activitatea desfăşurată de către regiile autonome, societăţile comerciale şi alţi agenţi economici în legătura cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat. De asemenea acesta urmăreşte activitatea agenţilor economici privaţi din punct de vedere al constituirii, organizării, funcţionării şi achitării obligaţiilor fiscale.

Un asemenea sistem de control specializat, o dată constituit, are ca scop controlul şi supravegherea disciplinei financiare a tuturor categoriilor de agenţi economici, iniţierea de acţiuni operative pentru prevenirea şi combaterea fraudelor contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul fiscal vamal şi de preţuri luând măsurile prevăzute de legislaţia în vigoare.

Pornind de la scopul sistemului de control financiar putem deduce obiectivele acestuia ce se delimitează pe forme de control (preventiv, concomitent şi ulterior), care se intercalează şi se completează reciproc fără să se substituie, răspunzând clar necesităţilor de conducere. Asemenea obiective se referă la preîntâmpinarea pagubelor, deficienţilor şi abaterilor, identificarea şi mobilizarea rezervelor existente, examinează legalitatea şi rezultatele efectiv obţinute; descoperă operaţiile nereale; proiectează desfăşurarea obiectivelor viitoare; stabileşte măsurile de remediere a activităţii şi de perfecţionare a acestora.

Acest sistem de control s-a extins şi a evoluat atât pe măsura aplicării metodelor ştiinţifice de organizare şi conducere a firmelor, cât şi pe măsură ce agenţii economici, pe de o parte şi autorităţile publice-administraţiile centrale şi locale, pe de altă parte, au devenit tot mai conştiente de faptul că modul de utilizare a resurselor nu este o chestiune particulară, ci priveşte întreaga comunitate. De aici şi necesitatea raţionalităţii şi gospodăririi resurselor la toate nivelurile activităţii şi aplicarea, în consecinţă, a unui sistem adecvat de conducere şi control.

Sistemul de control financiar, în esenţa lui, ca scop, obiective şi principii de bază este acelaşi pentru întreaga activitate economică şi financiară, oferind o imagine reală asupra societăţilor unde se exercită. El este diferit de la ţară la ţară şi de la o perioadă la alta. Această evoluţie ţine de deopotrivă de gradul de maturitate a agentului economic, de obiectivele politice financiare urmărite, ca şi de măsura în care mecanismele pieţei concurente, preţurile, salariile, dobânda, creditul funcţionează mai mult sau mai puţin liber, adică de modul în care autorităţile guvernamentale intervin în viaţa economică.

Politica economico-financiară contemporană a demonstrat că sistemele de control financiar din diferite ţări au progresat continuu, ceea ce le conferă acestora un caracter dinamic determinat de multitudinea de transformări şi noutăţi din economia statelor lumii (mutaţii pe planul structurilor economice, ale celor funcţionale şi operaţionale ale mecanismelor reglatorii ale economiilor ). Este vorba de o schimbare a sistemelor economice, a modului lor de funcţionare, dar şi a ansamblului de mentalităţi şi comportamente dobândite pe parcursul ultimelor decenii, conferindu-le acestora şi un caracter specific.

1.3.Definiţie, sferă de activitate în clasificarea controlului financiar contabil

În perioada actuală, a cărei caracteristică principală este preocuparea permanentă de promovare a tuturor criteriilor generale ce vizează, în mod prioritar, laturile calitative ale activităţilor umane, nevoia de cunoaştere devine o condiţie absolută indispensabilă desfăşurării, în regim de eficienţă, a acestor activităţi.

Cum rigorilor acestei preocupări le sunt supuse şi fenomenele economice indiferent de locul şi modul de manifestare, în cadrul societăţilor comerciale sau al instituţiilor publice, în organisme administrative sau de protecţie socială, necesitatea de cunoaştere a activităţilor pe care aceste entităţi le exercită, constituie una din cerinţele de prim ordin ale derulării în regim de eficienţă a acestora.