Modele autohtone de predicție a riscului de faliment

Interest in insolvency prediction has long been confined to academics, with most of the published material restricted to business and accounting journals specializing in complicated subjects. A possible reason why insolvency prediction models have not gained greater use in the business community is because it has been difficult to calculate the results. With the wide spread use of personal computers and the internet, the utilization of an insolvency prediction model is now practical and available to all.

All of the models were developed using the statistical technique, step-wise multiple discriminate analysis. This statistical technique gives weights to financial ratios used to best differentiate or discriminate between failed and successful companies.

One of the great problems in developing and testing prediction models is that it is very difficult to gather data on matched sets of failed and successful companies.

Capitolul 1

Consideraţii generale privind riscul de faliment

1.1 Definirea conceptului risc de faliment

După cum se stie, riscul de faliment (de insolvabilitate) – reprezintă posibilitatea de apariţie a incapacităţii de onorare a obligaţiilor scadente (ajunse la termen) ale firmei, născute din angajamente anterioare contractate, din operaţii curente, determinabile pentru continuarea activităţii, prelevări obligatorii.

In sistemul analizei financiar-patrimoniale, analiza posibilitatii intreprinderii de a fi solvabila si de a invinge riscul de faliment ocupa un loc central. Orice dereglare privind achitarea obligatiilor genereaza prejudicii si necesita o remediere urgenta.

Principalele criterii care stau la baza determinării falimentului sunt: lipsa de solvabilitate şi gradul de îndatorare.

1.2 Factorii de care depinde aprecierea riscului de faliment

Riscul de faliment depinde de o serie de factori cum ar fi: sectorul de activitate; ciclul de viaţă al activităţii; caracteristicile economice, financiare, fiscale, sociale si juridice ale mediului exterior agentului economic; particularităţile agentului economic; sezonalitatea, periodicitatea şi fluctuaţiile activităţii; frecvenţa dificultăţilor în achitarea obligaţiilor; structura capitalurilor; mărimea firmei.

Capitolul 2

Analiza riscului de faliment

2.1 Definirea metodei scorurilor

Metoda scorurilor - reprezintă una din modalităţile de investigare globală a stării de bonitate a unui agent economic cu scopul de a stabili posibilitatea manifestării riscului de faliment. Această metodă ocupă o poziţie importantă în domeniul analizei financiare şi are la bază analiza discriminantă. Tehnica "scoring” care îşi are originea în S.U.A..

În contextul analizei financiare, observaţiile s-au făcut pe baza unor indicatori realizaţi, atât de întreprinderi vulnerabile cât şi de cele sănătoase din punct de vedere financiar.

2.2 Modele renumite ale metodei de tip scor

2.2.1 Modelul Fulmer

În 1984 Fulmer a evaluat valorile a 40 de indicatori financiari calculaţi pentru 60 de întreprinderi, dintre care 30 erau de succes iar restul falimentare.

Modelul Fulmer este următorul:

F = 5.528* + 0.212* + 0.073* + 1.270* - 0.120* + 2.335* +

0.575* + 1.083* + 0.894* - 6.075

2.2.2 Modelul Ca-Score

În cadrul modelului au fost folosiţi 30 de indicatori financiari şi datele de la 173 de întreprinderi din Quebec, a căror obiect de activitate este producţia.

Valoarea scorului calculat trebuie să fie mai mare decât 0,3 pentru ca întreprinderea să fie viabilă din punct de vdere financiar. Modelul este de forma:

CA-Score = 4.5913 * + 4.5080 * + 0.3936 * X3 - 2.7616

2.2.3 Modelul Altman

Modelul Altman a realizat o analiză multivariabilă a falimentului folosind o analiză discriminantă multiplă. El a combinat informaţiile oferite de cinci rate construind o funcţie scor de forma:

Z = 1,2*X1+1,4*X2+3,3 *X3+0,6* X4+1,0* X5

Unde:

X1 = activ circulant/active total - este o rată de structura a activului ce măsoară gradul de flexibilitate al agentului economic;

X2 = profit reinvestit/activ total - reflectă contribuţia proprie a agentului economic la finanţarea investiţiilor;

X3 = profit brut/activ total - măsoară performanţele activului patrimonial;

X4 = valoarea de piaţă a capitalului/obligaţii pe termen lung - măsoară o parte a gradului de îndatorare;

X5 = cifra de afaceri/activ total - exprimă randamentul patrimoniului