Modele de Control

INTRODUCERE

Într-un fel sau altul, toată lumea efectuează control în activităţile cotidiene şi în toate domeniile de activitate de aceea controlul este o preocupare generală.

Din aceste considerente, toţi oameni care fac afaceri, dar mai ales managerii, profesionişti în domeniu au în permanenţă în fata întrebarea “Ce putem face pentru a deţine un control mai bun al activităţilor?”

Conducerea entităţilor a devenit în ultimele decenii, tot mai preocupată de modul de organizare şi funcţionare a controlului intern, căutând în permanenţă soluţii practice.

Perspectiva generală a controlului, care cuprinde toate aspectele/domeniile unei organizaţii, a condus către necesitatea grupării tuturor activităţilor de control pentru a forma un tot integrat, un model sau un cadru de control.

Toate organizaţiile au realizat nevoia existenţei unui cadru de control de bază care să constituie suportul pentru contruirea sistemelor proprii de control intern.

Inexistenta unui cadru de control contribuie la fragmentarea activităţii de evaluare a riscurilor de activităţile de control intern iar eforturile auditorului intern vor fi mai puţin valoroase şi nu vor fi redirecţionate către un tablou integrat, care să reflecte corelat slăbiciunile organizaţiei.

Pe plan internaţional sunt recunoscute două cadre de control, care au fost concepute pentru a organiza sistemul de control astfel încât să răspundă cerinţelor managementului riscurilor, pe lângă altele specific unor domenii, şi anume:

• Modelul COSO – SUA;

• Modelul CoCo – Canada;

• Alte modele de control.

MODELUL COSO

În anul 1985, senatorul American Treadway a iniţiat o cercetare asupra controlului intern şi a rolului său în viaţa organizaţiilor, instituind “Comisia Treadway”, cunoscută şi sub numele de Comisia Naţională Împotriva Raportării Financiare Frauduloase, fondată prin sponsorizarea comună a:

• Institutului American al Contabililor Publici Autorizaţi;

• Asociaţiei Contabililor Financiare;

• Asociaţiei Directorilor Financiare;

• Institutului Auditorilor Interni;

• Institutului Contabililor şi Managerilor.

Scopul Comisiei Treadway a fost:

• Elaborarea conceptului de control intern în accepţia COSO;

• Oferirea unor intrumente pentru management;

• Elaborarea unui cadru integrat al controlului intern;

• Elaborarea unui cadru de control de bază, acceptat internaţional;

• Definirea controlului intern.

La recomandările acestei comisii s-a creat un comitet intitulat – Comitetul de Sponsorizare al Organizaţiilor – COSO, care a reunit competentele unui număr mare de membri ai IIA, profesionişti în domeniu, cabinet de audit extern şi mari întreprinderi americane iar rezultatul a fost documentul “Controlul intern – Un cadru integrat”.

Cadrul de control COSO, în principal, subliniază responsabilitatea managementului general pentru Controlul intern.

COSO este o organizaţie independentă din sectorul privat dedicată studierii factorilor cauzali de producere a fraudelor financiare şi îmbunătăţirii calităţii raportării financiare prin: etică în afaceri, controale interne eficiente, guvernare corporatistă.

În septembrie 1992, COSO defineşte controlul intern ca fiind un proces efectuat de Consiliul de administraţie, conducere şi întregul personal al entităţii, menit să furnizeze o asigurare rezonabilă cu privire la îndeplinirea obiectivelor organizaţiei, având în vedere:

ü eficacitatea şi eficienţa operaţiilor;

ü realitatea rapoartelor financiare;

ü conformarea cu legile şi cu regulamentele aplicabile.