Modele și structuri privind situațiile financiare anuale, conform IAS 1 situațiile financiare anuale și directiva 34 2013 - Convergență sau non-convergență

În acest proiect dorim efectuarea unei comparații între situațiile financiare anuale din România și cele anglo-saxone din punct de vedere al structurii și modelelor pe care acestea le utilizează. Vom trata convergențele și divergențele dintre directiva 34/2013 și IAS 1.

Situațiile financiare anuale sunt documente de sinteză cu ajutorul cărora se realizează generalizarea și centralizarea datelor, a instituțiilor publice precum și a agenților economici, având o structură unitară și coerentă ce permite analiza în detaliu a rezultatelor obținute la finele fiecărei perioade de gestiune.

Situațiile financiare anuale conțin un set de documente contabile cu ajutorul cărora se realizează sinteza informațiilor referitoare la poziția financiară a unei întreprinderi, la performanța financiară a acesteia cât și situația fluxurilor de trezorerie. În procesul decizional acestea au o deosebită importanță în obținerea și repartizarea rezultatelor. Situațiile financiare anuale au scopul de a îndeplini nevoile de informare a creditorilor, furnizorilor, clienților, acționarilor, publicului utilizator și salariaților.

,,Situațiile financiare sunt elaborate, de regulă, pornind de la prezumția că o entitate își va continua activitatea în viitorul previzibil.” Această idee înglobează unul dintre principiile contabilității conform căruia o entitate își va continua ciclul de viață fără a avea tendința sau nevoia de a-și reduce activitatea într-un mod semnificativ.

Elementele componente ale situațiilor financiare anuale conform IAS 1 și a Directivei 34 sunt:

- Bilanțul

- Contul de profit și pierdere

- Situația modificărilor capitalului propriu

- Situația fluxurilor de trezorerie

- Notele expicative

CAP I. BILANȚUL CONTABIL

Bilanțul reprezintă un document de sinteză contabil prin care elementele de activ și capitaluri proprii respectiv datorii, ale unei entități se prezintă la închiderea exercițiului financiar contribuind la o imagine clară, fidelă precum și completă a situației financiare.

Importanța documentului contabil de sinteză derivă din funcțiile îndeplinite de acesta:

1.Funcția de analiză; 2.Funcția de generalizare; 3.Funcția previzională.

1. Funcția de analiză presupune ca pe baza bilanțului contabil să fie realizată periodic o analiză a gradului indicatorilor proiectați precum și a rezultatelor la nivelul cărora se identifică rezerve și se hotărăsc măsuri de omogenizare a activității financiare și economice.

2. Funcția de generalizare reiese din necesitatea de a grupa datele contabilității curente după criterii stabilite având un număr limitat de indicatori, ce pot oferi imaginea în ansamblu cu privire la situația economică financiară a entității.

3. Funcția previzională are rolul de a ghida activitățile viitoare ale entității. Acest lucru presupune executarea bugetului de cheltuieli respectiv venituri aferente urnătoarelor perioade de exercițiu financiar.

1.1 BILANȚUL CONTABIL CONFORM DIRECTIVEI 34

Aspecte ce vizează forma și formatul structurii bilanțului sunt incluse în reglementările directivei cu privire la Politicile Contabile ale Structurii Situațiilor Financiare Anuale.

Directiva 34 impune reguli mai stricte decât IAS 1 în legătură cu cele două caracteristici lăsând o arie limitată spre cumularea sau detalierea posturilor obligatorii din conținutul acesteia precum și alegerea unei structuri. În acest mod se stabilește ordinea concretă a elementelor respectiv terminologia și denumirea pe care trebuie să le prezinte societatea.

Bilanțul este prezentat în directivă sub două forme: verticală sau listă și cea orizontală sau tabelară. În România este preluată forma listă unde capitalurile nevărsate și creanțele acestora sunt raportate la începutul situațiilor financiare. De asemenea, în țara noastră regăsim un format impus de Legea Contabilității în timp ce în IAS 1 este lăsată libertatea alegerii formatului sau a formei bilanțiere. Elementele bilanțiere specifice conform Directivei 34 conțin următoarele precizări:

-Activele sunt clasificate ca fiind imobilizate sau curente în funcție de rolul pentru care sunt deținute;

-Cheltuielie în avans sunt prezentate ca elemente, fiind separate în activ sau ca și componente ale creanțelor;

-În ceea ce privește ajustările de valoare, este necesar să fie cuprinse toate ajustările cu privire la reducerile de valoare a activelor separate la data bilanțului, atât cele