Momentele și Metodele Evaluării Stocurilor

1. Stocurile – Concepte generale

Dezvoltat iniţial ca o latură realmente practică, in cadrul activităţilor economice timpurii ale secolului XX, conceptul de stocuri şi-s consacrat locul şi rolul in cadrul arhitecturii patrimoniale a unităţilor economice şi implicit în sistemul contabil al acestora.

Această consacrare este asigurată de conţinutul economic al noţiunii de stoc, care are in vedere acele bunuri pe care entităţile economice le utilizează în procesul de producţie sau de desfacere şi care, spre deosebire de celelalte elemente patrimoniale, sunt caracterizate de o existenţă temporară in formă iniţială de care unitatea economica a dispus.

Motivaţia apariţiei şi dezvoltării conceptului de stocuri este în strânsă legătură cu dezvoltarea industriei, dezvoltare care a avut meritul de a cristaliza şi perfecţiona diferite metode şi tehnici în evidenţa şi evaluarea elementelor de natura stocurilor ca urmare a necesităţilor specifice diferitelor tipuri de organizare patrimonială.

Astfel, conceptul modern de stocuri s-a dezvoltat ca un sistem distinct privind gestionarea acestora începând cu anii ′30, iar în decursul timpului s-a produs o adevărată revoluţie in domeniul managementului stocurilor, mai ales datorita preocupărilor comune ale specialiştilor din domeniul contabilităţii si calculaţiei costurilor cu cei din marketing, şi nu numai cu ei. Tendinţa este de interdisciplinare, intru-cât, se pare că în sfârşit s-a înţeles că problematica deosebit de complexă a stocurilor nu este în exclusivitate numai atributul economiştilor.

Diverse lucrări cum este şi aceea a Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei Române, aduce o serie de exprimări privind noţiunea de stoc. Astfel, Dicţionarul Explicativ al Limbii Române prezintă termenul de „stoc” ca acea „cantitate de bunuri existente ca rezervă in depozitul unui magazin, al unei întreprinderi, într-o piaţă, etc.(fr., engl. - stock)”.

În Dicţionarul Limbii Române Contemporane „Stocul reprezintă o cantitate de bunuri materiale aflate la un moment dat într-un magazin, într-un depozit, etc. având ca scop să asigure continuitatea producţiei sau a desfacerii”.

Stocurile sunt de asemeni, cantităţi fizice de bunuri aflate în stadiile ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere) în vederea asigurării continuităţii şi ritmicităţii desfăşurării procesului de producţie.

De asemeni, DEX-ul propune o serie de explicaţii pentru termenii apropiaţi celui de stoc cum sunt:

o stocare, respectiv acţiunea de a stoca, depozitare de bunuri;

o a stoca reprezintă a depozita un bun în stoc, a crea un stoc, (fr. stocker).

Din definiţiile aduse se poate constata cu uşurinţă similitudinea dintre acestea, dar mai ales caracterul stocurilor de bunuri de rezervă pentru asigurarea continuităţii activităţii.

Stocurile sunt legate direct de procesul de exploatare al unei entităţi,

constituindu-se stocuri la nivelul fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere, realizare) sub forma de bunuri, creanţe sau bani, pentru a asigura desfăşurarea continuă şi ritmică a activităţii de exploatare.

În România, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991 este dată următoarea definiţie acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor si comenzilor în curs de execuţie cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale, destinate:

o fie a fi vândute in aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;

o fie a fi consumate la prima lor utilizare.”

Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie, ambele fiind considerate active circulante materiale.

Comisia internaţională a Standardelor Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 şi revizuită in anul 1993 defineşte stocurile ca fiind active:

o deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;

o în curs de producţie, în vederea vânzării;

o sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite in procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

De asemeni stocurile includ:

o bunuri cumpărate şi deţinute în scopul revânzării (mărfurile achiziţionate de un comerciant cu amănuntul şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;

o produse finite sau în curs de execuţie;

o materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;

o costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în cazul prestărilor de servicii.

Desigur, conceptul de stocuri face obiectul multor lucrări de specialitate, însă esenţa lui are o valabilitate generală.

Dincolo de definirea conceptului de stocuri, un aspect important în reflectarea acestor elemente îl constituie modalitatea de exprimare. Importanţa acestui fapt porneşte de la necesităţile impuse de metodele privind reflectarea bunurilor de natura stocurilor, ce urmăresc aceste elemente inclusiv cantitativ. De aceea exprimarea stocurilor se face fizic, valoric, precum şi în baza altor elemente ce induc informaţii specifice cerute şi utilizate în cadrul sistemelor moderne de gestiune a stocurilor.