Monografie contabilă

Introducere

Noţiunea de investiţie, într-o accepţiune mai largă, este sinonimă cu: alocare, plasare, dotare, iar într-un sens mai restrâns (financiar-contabil) reprezintă o cheltuială făcută pentru obţinerea de bunuri, materiale de valoare mare şi durată de folosinţă îndelungată.

Aşa cum subliniază unii specialişti, investiţia reprezintă: ”angajarea resurselor făcută cu speranţa realizării unor beneficii în decursul unei lungi perioade de timp în viitor“ sau “acţiune prin care se cheltuiesc bani sau alte resurse în speranţa că în viitor se vor încasa sume mai mari de bani sau se vor obţine alte beneficii”.

Aceste formulări pun în evidenţă conţinutul concret, material al investiţiei (resurse materiale, financiare) şi scopul final – beneficiul (profitul).

Noţiunii de investiţie îi este imanent timpul – element definitoriu al procesului investiţional. În acest sens, este relevantă sublinierea făcută de Pierre Masse potrivit căreia investiţia este: ”o cheltuială pentru un viitor incert “ din care reiese că investiţiei îi este inerent riscul, şi un factor important în eficienţa investiţiei este timpul. După Pierre Masse, investiţiile echivalează cu a renunţa la satisfacţia imediată şi sigură, pe seama economiilor şi veniturilor de care dispunem în prezent contra unei speranţe viitoare, al cărei suport îl reprezintă tocmai bunul investit.

Întrucât domeniul investiţiilor are o importanţă foarte mare în practica socială, şi întrucât toate procesele economice se desfăşoară în timp, tema acestui proiect priveşte unul din factorii determinanţi ai investiţiilor, şi anume factorul timp. Subiectul investiţiilor şi tema influenţei factorului timp în investiţii au fost dezbătute pe larg în documentaţia de specialitate. Ne propunem în acest proiect să prezentăm importanţa factorului timp în procesul investiţional, precum şi câteva metode utilizate în procesul investiţional pentru creşterea eficienţei în timp.

Prin natura lor, investiţiile se desfăşoară în timp; investiţiile şi timpul sunt două entităţi care nu pot fi despărţite. Cu atât mai mult procesul general de realizare şi funcţionare a unui obiectiv, „viaţa economică” a obiectivului, este un fenomen temporal. Indicatori importanţi ai investiţiilor precum termenul de recuperare a investiţiilor, durata de realizare a lor, randamentul economic al investiţiilor, şi alţii, depind într-un fel sau altul de factorul timp.

În acest proiect ne propunem şi să expunem o tehnică specială consacrată măsurării influenţei factorului timp asupra procesului investiţional. Această tehnică porneşte de la observaţia că volumele de investiţii utilizate pentru realizarea unui obiectiv sunt dispersate în timp (1 sau 2 ani, la obiectivele mari chiar mai mult), iar profitul obţinut din funcţionarea mijloacelor fixe se dispersează pe o perioadă mai mare de timp (10 – 20 ani, iar în cazul clădirilor 80-100 ani). Este aproape împotriva spiritului economic să punem faţă în faţă profiturile viitoare cu fondurile de investiţii cheltuite în trecut, în formă neprelucrată. Este deci, necesară aplicarea unei tehnici adecvate care să măsoare şi să exprime influenţa timpului asupra acestui întreg proces economic. Această tehnică are proprietatea de a aduce toate valorile bănesti din trecut sau viitor (valori altfel necomparabile) la un singur moment (făcându-le comparabile între ele). Acest moment este, de regulă, momentul actual, de unde denumirea de “tehnica actualizarii”, cunoscută din ce în ce mai mult sub denumirea de “tehnica discontării”.

Lucrarea s-a elaborat pe baza unui material destul de vast şi greu de concentrat în limitele proiectului. În acest context unele relaţii de calcul au fost sistematizate în tabele, iar pentru studierea mai în amănunt a unui subiect s-au specificat surse de inspiraţie care pot fi consultate de către cei interesaţi, pentru aprofundarea cunoştinţelor în acea direcţie.

CAPITOLUL 1.

Baza teoretico-metodologică

1.1.Prezentare generală

Timpul şi spaţiul sunt elemente existenţiale. Timpul calendaristic este infinit şi ireversibil, este elementul integrator al elementelor în natură şi în spaţiu. Timpul economic exprimă caracterul dinamic al proceselor economice. Repartizarea lui poate fi spontană, sau programată. Este astfel, un criteriu de optimizare şi repartizare a rezultatelor. Scurgerea timpului reflectă preţul acestuia.

Timpul este o resursă economică, întrucât deşi este infinit, este ireversibil, şi pentru că economisirea lui poate face posibilă creşterea producţiei şi a profitului, şi ca urmare trebuie să i se aplice aceleaşi reguli ca la orice resursă. Timpul este un factor economic prin efectele pe care le generează. Progresul tehnic face ca timpul să aibă efecte diferite în diferite etape.

Ca urmare, timpul, în orice activitate este o componentă a eficienţei. Cu cât o sumă se obţine mai repede, cu atât este mai importantă, mai valoroasă, mai eficientă.

În investiţii fondurile se alocă pe perioade mai mari, execuţia obiectivelor durează, timp în care fondurile sunt imobilizate şi nu aduc niciun avantaj investitorului, după intrarea în exploatare obiectivul nu lucrează la parametrii proiectaţi din prima zi, necesitând o perioadă până se realizează această performanţă, pentru recuperarea capitalurilor investite, iar după intrarea în exploatare necesită iarăşi o perioadă importantă de timp, iar pentru obţinerea avantajelor nete, scontate, mai este necesară o altă perioadă.

Timpul vizează deci, întreg procesul investiţional, întreg ciclul de viaţă al investiţiei, de la idee până la scoaterea ei din exploatare. Este un proces care trebuie abordat unitar, ţinând seama că pe axa temporală etapele şi momentele procesului investiţional au conotaţii şi importanţă diferită în fundamentarea deciziilor care se iau.

Alte considerente care aduc timpul în planul importanţei pentru toţi cei implicaţi în procesul investiţional sunt:

- până la recuperare, capitalurile sunt imobilizate în construcţii, utilaje, utilităţi, etc.

- în acest timp, uzura morală operează asupra produselor, tehnologiilor, utilajelor, etc., se modifică consumurile, costurile şi preţurile, comportamentele oamenilor faţă de produsele pentru care se realizează obiectivul de investiţii;

- investiţiile şi timpul, la utilaje şi instalaţii, precum şi la produse, sunt nedespărţite, duratele de viaţă active ale acestora scăzând în continuu, ajungând uneori sub un an.