Obiectivele și Principiile Fundamentale ale Controlului Intern

1. Definitia Controlului Intern

Controlul intern vizează ansamblul sistemelor întreprinderii. Dacă iniţial controlul intern avea ca obiectiv evitarea fraudelor şi erorilor involuntare, în timp, acesta s-a extins şi spre ameliorarea

performanţelor.

O definiţie cuprinzătoare a controlului intern a fost propusă în 1994 de IFAC: „Sistemul de control intern este ansamblul politicilor şi procedurilor aplicate de conducerea unei entităţi în vederea asigurării, atât cât este posibil, a gestiunii riguroase şi eficace a activităţilor sale. Aceste proceduri implică respectarea politicilor de gestiune, protejarea activelor, prevenirea şi detectarea fraudelor şi erorilor, exactitatea şi exhaustivitatea înregistrărilor contabile şi stabilirea la timp de informaţii financiare fiabile”

Toate celelalte definiţii date de diferite instituţii sau organizaţii profesionale se regăsesc în definiţia anterioară, insistându-se pe cele două obiective ale unui bun control intern:

- protejarea patrimoniului;

- fiabilizarea informaţiilor contabile.

Controlul intern constă în ansamblul măsurilor adoptate în întreprindere care să asigure: integritatea patrimoniului; creşterea eficienţei operaţiunilor desfăşurate şi limitarea operaţiunilor neeconomice sau neeconomicoase; respectarea normelor legale şi a dispoziţiilor conducerii şi fidelitatea şi exactitatea informaţiilor contabile.

2. Sfera de cuprindere a controlului intern

Controlul intern are o sferă de cuprindere mai largă, conţinând, pe lângă controlul gestionar şi controlul financiar preventiv, următoarele tipuri de control :

- controlul administrativ intern, care se exercită sub forma controlului ierarhic;

- controlul reciproc (verificarea internă a operaţiilor) exercitat între compartimente şi salariaţi, pe baza fluxurilor materiale şi informaţionale din întreprindere şi pe baza separării funcţiilor;

- autocontrolul salariaţilor asupra lucrărilor executate;

- controlul contabil intern, bazat în special pe principiile de bază ale metodei contabilităţii: dubla înregistrare şi egalitatea bilanţieră. Totodată, la baza acestui tip de control stau corelaţiile dintre conturile sintetice, dintre evidenţa cronologică şi sistematică, dintre evidenţa operativă şi contabilitatea analitică, dintre aceasta şi cea sintetică, dintre datele contabile şi realitatea faptică.

În vederea asigurării fidelităţii informaţiei contabile, în cadrul întreprinderii trebuie să existe un control intern raţional conceput şi corect aplicat.

3. Principiile controlului intern

Controlul intern presupune : o structură organizatorică riguros ierarhizată şi delimitată care asigură separarea sarcinilor şi supervizarea activităţilor; un ansamblu de instrucţiuni şi norme interne de lucru; un sistem informaţional corespunzător.

Analizând elementele de bază ale controlului intern, auditorul are obligaţia să urmărească:

a) dacă în întreprindere s-au luat măsuri organizatorice corespunzătoare care să asigure gestiunea eficientă a stocurilor şi reflectarea corectă în contabilitate a tuturor operaţiilor economico-financiare aferente.

Pentru aceasta este necesară definirea cât mai precisă a sarcinilor de serviciu, definirea limitelor de competenţă şi a răspunderilor, precum şi elaborarea precisă a circuitelor informaţionale, astfel încât să se asigure o unitate de metodă în prelucrarea datelor.

b) dacă întreprinderea este asigurată cu personal competent şi dacă activitatea personalului este verificată în permanenţă. Totodată, auditorul trebuie să analizeze în ce măsură în cadrul întreprinderii se exercită un control asupra personalului. Acest tip de control poate fi realizat prin controale ierarhice şi controale reciproce.