Organizarea Auditului Intern în România

Istoricul aparitiei auditului intern în România

În România, introducerea auditului intern este de dată relativ recentă şi se încadrează în efortul general de modernizare a managementului financiar, atât în sectorul privat, cât şi în cel public.

De asemenea, trebuie precizat că introducerea auditului intern în sectorul public nu înseamnă adaptarea la particularităţile economiei româneşti a acquis-ului comunitar, pentru simplul motiv că în domeniul auditului intern acesta nu există. în acelaşi timp nu înseamnă nici adaptarea cadrului normativ şi procedural specific auditului intern din una dintre ţările membre, dat fiind faptul că nici acesta nu corespunde conceptelor actuale ale auditului intern şi cotrolului intern. în mod concret Comisia Europeană a considerat că ţările candidate reprezintă un teren fertil pentru a dezvolta aceste concepte şi a dezvoltat împreună cu acestea o construcţie instituţională adecvată imple¬mentării în practică a acestora. în momentul de faţă Comisia Europeană se află în faza de evaluare a rezultatelor acestui proces de implementare pentru a aduce corecţiile necesare pentru eficientizarea acestei activităţi.

Acest mod de abordare a problemei a avantajat ţările candidate care au acţionat cu simţ de răspundere pentru dezvoltarea sistemelor de audit intern, situându-le în acest moment înaintea multor ţări membre, cel puţin din punctul de vedere al cadrului normativ şi procedural, dar şi al existenţei instituţiilor necesare funcţionării acestor sisteme.

România s-a înscris în acest proces, iniţial prin elaborarea OG nr. 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, care, cu toate că nu a corespuns pe deplin cerinţelor noului concept de audit intern, a reprezentat un important pas înainte.

A urmat o perioadă de studiu al modului de abordare a problematicii de către celelalte ţări candidate, al cerinţelor Comisiei Europene, al bunei practici a unor ţări membre şi al evoluţiei conceptului de audit intern pe plan internaţional. Astfel s-au reuşit definirea conceptului de audit intern - definiţie acceptată de mediul internaţional al auditorilor intern - înţelegerea raportului de complementaritate dintre auditul intern şi controlul intern, a organizării, a rolului şi a plusului de valoare pe care auditul intern trebuie să-1 aducă organizaţiei.

Legea nr. 672/2002 privind auditul public intern, în baza căreia entităţile publice îşi organizează activitatea de audit intern, reglementează toate aceste aspecte, România având în acest moment un cadru normativ adecvat, acceptat de Comisia Europeană şi armonizat cu sistemele similare din ţările candidate.

Elemente specifice pentru desfăşurarea misiunii de audit intern:

• analiza şi evaluarea riscurilor asociate activităţilor;

• managementul riscurilor;

• guvernanta corporatistă care introduce transparenţă în actul conducerii;

• valoarea adăugată a muncii de audit intern;

• implementarea conceptului „one single audit";

• creşterea rolului preventiv al auditului intern în cultura organizaţiilor;

• înţelegerea şi implementarea în totalitate a standardelor de audit intern;

• necesitatea aplicării cu rigurozitate a practicii sănătoase sau a bunei practici recunoscute în domeniu şi altele.

O problema majoră a implementării funcţiei de audit intern dezbătută în lucrare o reprezintă faptul că planificarea, pregătirea şi derularea misiunilor trebuie să se realizeze tot mai mult pe baza analizei şi evaluării riscurilor asociate activităţilor desfăşurate în interiorul organizaţiilor şi mai puţin pe intuiţia managerilor, controlorilor sau auditorilor.

Activitatea de evaluare a riscurilor din cadrul entităţilor, completată de cunoaşterea şi înţelegerea standardelor internaţionale, cu preocupare pentru adăugarea de valoare a muncii lor, reprezintă piatra de temelie a atingerii obiectivelor şi performanţelor AUDITULUI INTERN.

Scopul principal al activităţii auditorilor interni îl formează responsabilizarea atât a managementului pentru realizarea ţintelor pe care le are în faţă, cât şi a tuturor celorlalţi executanţi din interiorul organizaţiei, -aspect care poate fi atins numai prin urmărirea existenţei, formalizării şi actualizării sistematice a procedurilor interne şi a modului de implementare a lor in practică.

Dacă etapa de decantare a activităţilor specifice de control intern şi de audit intern s-a înfăptuit şi este pe un drum bun, aceasta negreşit va fi urmată de o etapă de consolidare a acestor activităţi, materializată prin creşterea calităţii muncii auditorilor interni şi extinderea activităţii la structurile teritoriale..

Rapoartele de audit intern, reprezintă ,, adevărate cărţi de vizită ale entitaţii", care vor fi avute în vedere, analizate, studiate de reprezentanţii Curţii de Conturi, organismelor financiare internaţionale, Comisiei Europene ş.a. Din aceste motive, calitatea rapoartelor de audit intern are o importanţă deosebită şi ea depinde de competenţa şi profesionalismul auditorilor interni, de relaţia acestora cu managementul general, managementul nivelurilor structurale şi executanţii. în acest sens, lucrarea de faţă se constituie într-un îndrumar pentru implementarea şi eficientizarea funcţiilor auditului intern în viaţa organizaţiilor.

Auditul intern, la inceput de drum in Romania

Conform reprezentantilor KPMG , afirmatia are la baza un studiu efectuat de curand de companie, atat la nivel international, cat si in randul membrilor comunitatii de audit intern din Romania.

"Studiul a vizat in principal interesul acordat pregatirii profesionale a auditorilor interni si calitatii resurselor alocate functiei de audit intern, astfel incat acesta sa poata raspunde cerintelor din ce in ce mai sofisticate ale managementului si comitetelor de audit", spune Georgiana Iancu (Timofte), manager in cadrul departamentului Audit Intern al KPMG Romania.

Faptul ca auditul intern nu este inca pe deplin inteles si apreciat de managementul companiilor romanesti se reflecta inclusiv in bugetele alocate pentru pregatirea profesionala a auditorilor interni, se arata in comunicatul de presa.

Georgiana Iancu precizeaza ca aceste bugete se situeaza, in cea mai mare parte, la sub 250 de euro sau chiar lipsesc in totalitate. La nivel international, un auditor intern dispune in medie de un buget 1.700 de euro pe an, pentru pregatire profesionala.

Un procent de aproximativ 60% dintre auditorii interni romani care au participat la studiu au declarat ca nu detin certificari specifice in domeniu. Acelasi procent a fost inregistrat la nivel international, insa pentru auditori interni care detin certificari profesionale.

"Auditorii interni din Romania simt o nevoie acuta de cursuri de specialitate si perfectionare profesionala in toate ariile specifice auditului intern, dar in acelasi timp recunosc ca accesul la acestea le este destul de limitat”, adauga Iancu.

Tanya Free, Partener in cadrul departamentului Risk Advisory al KPMG Romania, a subliniat faptul ca gestionarea riscurilor si guvernanta corporatista necesita imbunatatiri, cu atat mai mult in contextul economic actual. Insa, "atat in Romania cat, si pe plan international nu sunt inca perfectionate toate instrumentele necesare acestui proces”, explica ea.

Conform KPMG, Romania se aliniaza practicilor internationale in domeniul gestionarii riscurilor si guvernantei corporatiste printr-o serie de acte legislative emise recent in domeniu - Ordonanta de Urgenta nr. 90, intrata in vigoare in iulie 2008, si cerintele Ordinului 1752 din 17 noiembrie 2005, emis de Ministerul Finantelor Publice.

Organizarea auditului intern în România

În România problematica auditului intern a fost abordata începând cu anul 2000, aceasta ca urmare a implementării cu responsabilitate a acquis-ului comunitar in domeniului controlului intern care este alcătuit, în mare măsură, de principii generale de bună practică acceptate pe plan internaţional şi naţional în Uniunea Europeana.

Pentru implementarea, organizarea, funcţionare, exercitarea şi evaluarea auditului intern s-au înfiinţat o serie de organisme care răspund de această activitate.

Auditul public intern este organizat astfel:

• Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul public intern(UCAAPI);

• Comitetul pentru audit public intern(CAPI);

• Compartimentele de Audit public intern;

Pentru a înţelege mai bine cum este organizat auditul public intern la nivel naţional trebuie să vedem cu ce se ocupă aceste trei organisme.